joi, 12 ianuarie 2012

Personalitatea în contextul vieţii sociale - Lecţia 2

Pasul 1. Corectarea temei pentru acasă - fiecare elev va face schimb de fişe cu un coleg de clasă, tema fiind dezbătută şi corectată (aşa cum consideră fiecare). După această etapă, temele vor fi discutate de întreaga clasă cu profesorul.

Pasul 2. Lecţia propriu-zisă

Se reaminteşte elevilor faptul că personalitatea nu este ceva cu care te naşti, ci se dezvoltă pe parcurs, fiind mereu în schimbare, structurare şi rearanjare. Aceasta, în formarea ei, parcurge mai multe etape şi numeroase niveluri de organizare. Procesul acesta extrem de complex fiind determinat de mai mulţi factori.

!!! Care credeţi că sunt aceşti factori !!!

Dintre aceştia însă, cei mai importanţi sunt
-EREDITATEA
-MEDIUL
-EDUCAŢIA

EREDITATEA este definită ca proprietatea fiinţelor vii de a transmite urmaşilor caractere dobândite de-a lungul filogenezei, prin CODUL GENETIC.

!!! Care credeţi că sunt acele caracteristice transmise prin intermediul geneticii, definitorii pentru personalitate!!!

Caracteristici principale
-corporale
-particularităţi metabolice
-compoziţia sângelui
-specificul funcţional al sistemului hormonal
-caracteristici ale sistemului nervos
-particularităţi fizionomice

Subliniem faptul că ereditatea este un factor esenţial în dezvoltarea personalităţii, aceasta asigură premizele unei dezvoltări normale, fiind foarte importantă la vârstele timpurii !!! De ce credeţi că este importantă la vârstele mici!!! (deoarece atunci se dezvoltă sistemul nervos) dar şi în formarea anumitor componente ale personalităţii, cum ar fi temperamentul, aptitudinile speciale, inteligenţa.

Cu toate acestea, ereditatea singură, nu poate sprijini întreg procesul formării personalităţii. MEDIUL joacă şi el un rol hotărâtor.

MEDIUL reprezintă totalitatea influenţelor naturale şi sociale, directe şi indirecte, fizice şi spirituale, spontane şi organizate, care constituie ambientul în care se naşte, trăieşte şi se dezvoltă omul.

EXEMPLE - Tarzan - discuţie pe tema filmului

-credeţi că în acest caz ereditatea a mai contat
-mediul şi-a pus amprenta asupra personalităţii personajului
-credeţi că o dată schimbat mediul în care a crescut, reeducarea poate avea rezultate pozitive
-cum credeţi că ar fi indicat să se facă acest proces al reeducării

Prezentare de film - Itard şi Victor sau COPILUL SĂLBATIC DIN AVEYRON

În iarna anului 1800 a fost găsit un copil în jurul vârstei de 12 ani în pădurile din Franţa, copil sălbatic. Acesta a fost încredinţat lui Itard, scopul final fiind acela de a îl reeduca şi face din Victor un om normal. Desigur, deşi câteva progrese au fost înregistrate, copilul nu a putut fi reintegrat, experimentul lui Itard fiind considerat un eşec.


Studiu individual - întreg documentarul (facultativ)

Temă - documentaţi-vă (orice surse doriţi) şi prezentaţi, dacă veţi găsi, cazuri asemănătoare cu acesta şi rezultatele la care sa ajuns.

După cum poate că aţi observat, de-a lungul vieţii fiecare persoană interacţionează cu mai multe medii. Voi cu ce fel de medii aţi interacţionat până acum, dar părinţii voştrii, ei cu ce gen de medii credeţi că au interacţionat!

Dacă analizăm atent exemplele voastre, putem spune că fiecărei etape de vârstă i se potriveşte sau i se atribuie un anumit mediu. Însă şi de această dată, cele mai importante sunt acelea din copilărie. În funcţie de fiecare familie, copilul putându-se dezvolta într-un fel sau altul (timid, extrovertit, etc.)

EXEMPLUL etnografului Vellard, care a găsit în Peru o fetiţă de 2 ani, ce provenea dintr-un trib local. Acesta a luat fetiţa şi a dat-o spre adopţie unei familii de intelectuali, fata mergând la şcoală, studiin şi mai târziu ajungând etnograf.

!!!Ce reiese de aici!!!  (faptul că un mediu stimulant, care îşi exercită de timpuriu influenţele poate asigura o dezvoltare foarte bună, DACĂ există premize ereditare NORMALE)

Cei 7 ani de acasă - explicaţi sintagma, ce credeţi că vrea să evidenţieze (în contextul actual)

Importanţa mediului familial asupra dezvoltării copilului. Un mediu suportiv vs. un mediu mai puţin suportiv (sau chiar agresiv). Desigur, deosebit de important, pe lângă factorul familie, se află factorul grădiniţă, apoi şcoalî. Importanţi pentru că acolo îşi petrece copilul o mare parte a timpului, ceea ce vede influenţându-l.

Şi pentru că am adus în discuţie şcoala, cel de al treilea factor important în dezvoltarea personalităţii este EDUCAŢIA. 

EDUCAŢIA reprezintă ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ, se desfăşoară sistematic, unitar şi organizat, pe durate lungi de timp, având conţinuturi diferite în raport cu cerinţele societăţii, utilizând metode şi strategii fundamentate ştiinţific şi fiind conduse de persoane competente.

Mulţ iautori îi acordă educaţiei rolul de factor hotarâtor în ceea ce priveşte dezvoltarea personalităţii, din mai multe considerente...
-asigură condiţii corespunzătoare de realizare a personalităţii
-dezvoltă capacităţi umane
-stimulează transformările personalităţii
-promovează valori şi norme ce ajută la formarea caracterului, a aspiraţiilor şi proiectelor de  viaţă

Dacă ereditatea este însă o premiză, în ceea ce priveşte relatiile mediu - educaţie, fiinţa umană nu este pasivă, ci poate realiza mai multe tipuri de interacţiuni.

a) interacţiunea reactivă - în mediul familial, în funcţie de ce a reuşit să acumuleze, copilul va răpunde într-un anumit fel, specific, la anumite stimulări TEMĂ - veniţi cu exemple 

b) interacţiunea evocativă - nivelul reacţiilor copilului, schimbându-se, antrenează răspunsuri diferenţiate de a celor din jur, atenţie şi stimulări progresive TEMĂ -  veniţi cu exemple

c) interacţiunea proactivă - pe măsură ce copilul , adolescentul şi preadolescentul se dezvoltă, devin capabili să selecteze relaţiile şi influenţele ce se exercită asupra lor, construindu-şi un mediu propriu


PARTEA A II A 
Relaţiile interpersonale şi rolul lor în dezvoltarea personalităţii


Imaginaţi-vă că aţi fi singuri pe lume, ori izolaţi pe o insulă pustie. V-aţi simţi....


Scopul acestui exerciţiu este de a evidenţia importanţa relaţiilor sociale, căci, prin structura sa omul este o fiinţă socială.
În viaţa de zi cu zi există nenumărate tipuri de relaţii sociale, de prietenie, de duşmănie, de iubire, de ură, etc.
Ce fel de relaţii credeţi că evocă următoarele imagini! 




RELAŢIILE INTERPERSONALE - legături psihologice, conştiente şi directe între oameni.

-caracter psiholohic - relevă faptul că în ceea ce priveşte relaţiile interpersonale, întreaga personalitate a omului participă, astfel trăirile persoanelor aflate în interacţiune putând fi orientate unele spre altele

-caracterul conştient - aceste legături pot fi întreprinse doar conştient, adică oamenii îşi dau seama de existenţa lor şi a celorlalţi şi interacţionează

-caracterul direct - necesitatea unui contact direct între persoanele aflate în interacţiune.

Din ce considerente credeţi că oamenii aleg să relaţioneze!

Din acest punct de vedere se nasc aracterul moral al relaţiilor interpersonale - prin creerea de legături, relaţii, contacte, oamenii aleg să facă bine, sau rău şi caracterul formativ al relaţiilor interpersonale, ce are ca rol formarea, educarea, fie prin procesul de comparaţie, fie prin procesul de învăţare, ori chiar amândouă, ducând astfel la o mai bună organizare şi structurare a propriei vieţi.
Un alt motiv pentru care oamenii aleg să comunice este acela că doresc să se autocunoască (prin intermediul celorlalţi, păreri, opinii, sugestii făcute de cei din jur) dae şi să comunice (nevoia de intercomunicare, ce este o nevoie de fundamentală, ce stă chiar la baza formării societăţii şi a grupurilor sociale).
Dar poate cea mai controversată nevoie ce stă la baza apariţiei relaţiilor interpersonale este aceea AFECTIV-SIMPATETICĂ, ce dă naştere relaţiilor afective.
Aceasta poate avea doi poli, de atragere sau de respingere, fiecare dând naştere unor reacţii în lanţ. (care credeţi că sunt aceste reacţii)

Reprezentând un real interes, Sternberg s-a ocupat cu clasarea acestor relaţii afective, împărţindu-le în trei categorii.

1) intimitate (apropierea dintre parteneri, sudura sufletească, înţelegere reciprocă)
2)angajarea (hotarărea de a rămâne implicat)
3)pasiunea (atracţia dintre parteneri)

Dezvoltându-si propriul model, Sternberg a stabilit trei tipuri de iubire (dragostea oarbă, dragostea simpatetică şi dragostea raţională).


Relaţiile interpersonale reprezintă punctul de plecare, consolidare, formare şi cristalizare a trăsăturilor de personalitate, care sunt relaţii interumane interiorizate. Din acest motiv relaţiile interumane constituie nu doar conţinutul personalităţii, ci şi esenţa ei. Personalitatea va fi oglinda şi expresia planului relaţional.  De exemplu, un copil care trăieşte într-un mediu familial organizat, valorizat pozitiv, cu influenţe educaţionale, are toate şansele să îşi formeze o personalitate autentică, echilibrată.

Deoarece prin intermediul relaţiilor interpersonale  EU şi TU devine NOI, este important să se accentueze şi să se promoveze formarea unor orieentări corecte, controlate, bazate pe încredere, pe echitate şi pe respectul libertăţii şi deminităţii umane.

TEMĂ Proximitatea, familiaritatea, contactul repetat, nevoia de afiliere, nevoia de intimitate, influenţează relaţiile dintre oameni. Analizaţi proppriile voastre relaţii afectiv-simpatetice şi arătaţi în ce măsură au fost influenţate.






 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu