Evaluarea

 

Metode de evaluare

Tipul/rile  de evaluare ales(e) : 

- evaluarea continuă

- evaluarea formativă

Ne justificăm alegerea făcută prin simplul fapt că această formă de evaluare se află în concordanţă şi în oarecare interdependenţă cu tipul de paradigmă aleasă de noi, încă de la începutul proiectului (şi anume paradigma interpretativ-simbolică).
Acest tip de evaluare se aplică pe tot parcursul procesului de învăţare, în mod normal după parcurgerea unei lecţii, aflându-se în strânsă legătură cu obiectivele acesteia (a lecţiei).
Ceea ce se urmăreşte prin aplicarea acestui tip de evaluare este modul şi dacă elevii au reuşit să îşi însuşească obiectivele prospuse de un respectiv modul de învăţare. În funcţie de rezultate stabilindu-se dacă se va trece la următorul modul, ori dacă se vor întreprinde anumite acţiuni de reactualizare ori reexpunere a ideilor lecţiei.

Scopul acestei evaluări nu este acela de a speria ori înspăimânta elevul, ci de a oferi atât clasei, cât şi profesorului un feed-back. Acesta este necesar deoarece oferă informaţii preţioase cu privire la nivelul de însuşire a informaţiilor, dar şi a competenţelor/abilităţilor câştigate de către elevi.
În funcţie de rezultatele obţinute, profesorul poate decide să treacă la următoarea lecţie (în cazul rezultatelor pozitive ), sau poate decide să revină asupra anumitor puncte cheie din lecţie, ori în cazuri speciale, când rezultatele sunt cu mult sub aşteptări să organizeze anumite cursuri de pregătire, de preferabil dupa ore, în care să se recupereze materia.(ori să se încerce noi moduri de fixare a acesteia)

Deoarece acest tip de evaluare se aplică la intervale relativ scurte, reprezintă reale avantaje, mai ales pentru elevi. Unul dintre acestea şi probabil şi cel mai important este reprezentat de faptul că, în cazul în care rezultatele sunt slabe, profesorul poate interveni la timp pentru îndreptarea aşa ziselor greşeli, luând măsurile necesare şi potrivite pentru îndreptarea minusurilor, putând astfel preveni eşecul şcolar sau proasta clădire a temeliei educaţionale. Sau altfel spus, evitarea creeri formei fără fond în rândul elevilor.

Evaluarea se poate realiza prin diferite moduri:

- teste aplicate la sfărşitul lecţiei

- chestionare orală

Este însă esenţial ca toţi elevii să primească aceiaşi itemi şi să nu fie ajutaţi în timpul evaluării, deoarece este singurul mod în care se pot obţine rezultate reale, în conformitate cu realitatea. Prin acest mod obţinându-se o evaluare corectă, al cărui scop este ajutorarea elevului. Prin mascarea ori ajutorarea elevului, rezultatele devin distorsionate, iar acest fapt, deşi ar putea ajuta elevul pe termen scurt (o notă bună în catalog) pe termen lung ar avea efecte negative. (revin la ideea formei fără fond)
Întrebările trebuie gândite de profesor în aşa fel în cât să necesite răspunsuri scurte, concrete, fără a se putea devia de la subiect, lăsând totuşi liberă creativitatea şi imaginaţia copilului, iar cel mai important, să reuşească să respecte obiectivele impuse de lecţie şi să le introducă cu măiestrie în întrebările folosite la evaluarea copilului.
De asemenea, evaluarea nu trebuie să fie prea încărcată, este de evitat să se folosească prea mulţi  itemi, tocmai din considerentul că aceste evaluări sunt scurte, dar la obiect şi cel mai important se dau la intervale relativ scurte de timp.

Notele obţinute pot sau nu pot fi trecute în catalog. Dacă un elev sau mai mulţi au obţinut rezultate bune, notele acestora pot fi trecute într-un caiet(contând ca bonus în ulterioarele activităţi) ori chiar în catalog. Însă, dacă alţi elevi au obţinu rezultate mai puţin bune, este foarte important ca profesorul să nu emită judecăţi de valoare faţă de aceştia ori să recurgă la comparaţia cu ceilalţi colegi sau chiar la umilirea în public.
Utilizarea acestei tactici, de a recompensa elevii cu rezultate bune îi poate stimula şi motiva atât pe aceştia, cât şi pe ceilalţi, sprininindu-se astfel procesul învâţării. De asemena profesorul poate utiliza şi alte tehnici de motivare a clasei, organizând excursii, activităţi extraşcolare ori ieşiri în grup în momentul în care se va ajunge la un anumit nivel de performantă (desigur, scopul sau nivelul fixat trebuie să fie suficient de înalt, dar în acord cu realitatea şi posibilităţile clasei).
Pentru a stimula clasa şi a îi învăţa pe copii să se autoevalueze în mod corespunzător, conform cu realitatea dar şi cu propriile posibilităţi, profesorul îi poate implica în procesul corectării lucrărilor. Reuşind să înveţe să se autoevalueze, le va fi mai uşor ca pe viitor să obţină performanţe optime în anumite activităţi pentru că vor şti de ce şi câte sunt capabili, reuşind să evalueze sarcina corect şi să investească optimul de energie necesar soluţionării acesteia.

Evaluarea continuă sau formativă îndeplineşte mai multe funcţii:

- reglaj şi autoreglaj
- de diagnosticare
- de motivaţionare

Important este că vine în sprijinul elevului, reuşind să intervină la timp, prin corectarea greşelilor apărute pe parcurs şi formând un elev competent, ce are cunoştinţe solide, pe care ştie şi cum să le utilizeze.