Bibliografie
- Psihologia dezvoltării umane, Golu. F, Editura Universitară, Bucureşti
- Manual de Psihologie, clasa a X, Editura Polirom, Iaşi
- Psihologia Personalităţii - Eul şi Personalitatea, Zlate, M.
- Manual de Psihologie, clasa a X a, Aramis - 2005
luni, 16 ianuarie 2012
Ca de final...
Nu am găsit un mod mai potrivit de a încheia acest proiect, decât prin a prezenta un documentar pe care îl găsim destul de interesant. Deşi este destul de lung, conţine informaţii nu neaparat utile, cât interesante pentru toate acele categorii umane interesate de procesul educaţiei.
Sperăm să aveţi cu toţii o vizionare cât mai plăcută!!!
Sperăm să aveţi cu toţii o vizionare cât mai plăcută!!!
Fişă de evaluare
Deşi am precizat câţiva itemi şi exerciţii pe care dorim să le aplicăm şi utilizăm la clasă în toate cele trei planuri de lecţie (pe fond roşu), considerăm necesar să prezentăm şi o fişă de evaluare scrisă.
Cu toate că exerciţiile orale sunt importante pentru o mai bună înţelegere, învăţare, structurare, etc. a noilor informaţii, o lucrare scrisă este imperios necesară pentru a putea stabili, ca şi profesori ce anume au reuşit să asimileze elvii, cum reuşesc să opereze cu noile concepte, dar şi dacă stilul nostru este eficient, potrivit pentru clasa ori lecţia aleasă.
Fişa de evaluare va fi împărţită în două categorii, prima parte va fi alcătuită din cinci itemi, iar cea de a doua va cuprinde un exerciţiu de tip eseu (scopul acestuia este de a vedea dacă elevii au înţeles cum trebuie anumite concepte prezentate şi dacă ştiu să opereze cu acestea).
Fişa de evaluare
Evaluarea
Metode de evaluare
Tipul/rile de evaluare ales(e) :
- evaluarea continuă
- evaluarea formativă
Ne justificăm alegerea făcută prin simplul fapt că această formă de evaluare se află în concordanţă şi în oarecare interdependenţă cu tipul de paradigmă aleasă de noi, încă de la începutul proiectului (şi anume paradigma interpretativ-simbolică).
Acest tip de evaluare se aplică pe tot parcursul procesului de învăţare, în mod normal după parcurgerea unei lecţii, aflându-se în strânsă legătură cu obiectivele acesteia (a lecţiei).
Ceea ce se urmăreşte prin aplicarea acestui tip de evaluare este modul şi dacă elevii au reuşit să îşi însuşească obiectivele prospuse de un respectiv modul de învăţare. În funcţie de rezultate stabilindu-se dacă se va trece la următorul modul, ori dacă se vor întreprinde anumite acţiuni de reactualizare ori reexpunere a ideilor lecţiei.
Scopul acestei evaluări nu este acela de a speria ori înspăimânta elevul, ci de a oferi atât clasei, cât şi profesorului un feed-back. Acesta este necesar deoarece oferă informaţii preţioase cu privire la nivelul de însuşire a informaţiilor, dar şi a competenţelor/abilităţilor câştigate de către elevi.
În funcţie de rezultatele obţinute, profesorul poate decide să treacă la următoarea lecţie (în cazul rezultatelor pozitive ), sau poate decide să revină asupra anumitor puncte cheie din lecţie, ori în cazuri speciale, când rezultatele sunt cu mult sub aşteptări să organizeze anumite cursuri de pregătire, de preferabil dupa ore, în care să se recupereze materia.(ori să se încerce noi moduri de fixare a acesteia)
Deoarece acest tip de evaluare se aplică la intervale relativ scurte, reprezintă reale avantaje, mai ales pentru elevi. Unul dintre acestea şi probabil şi cel mai important este reprezentat de faptul că, în cazul în care rezultatele sunt slabe, profesorul poate interveni la timp pentru îndreptarea aşa ziselor greşeli, luând măsurile necesare şi potrivite pentru îndreptarea minusurilor, putând astfel preveni eşecul şcolar sau proasta clădire a temeliei educaţionale. Sau altfel spus, evitarea creeri formei fără fond în rândul elevilor.
Evaluarea se poate realiza prin diferite moduri:
- teste aplicate la sfărşitul lecţiei
- chestionare orală
Este însă esenţial ca toţi elevii să primească aceiaşi itemi şi să nu fie ajutaţi în timpul evaluării, deoarece este singurul mod în care se pot obţine rezultate reale, în conformitate cu realitatea. Prin acest mod obţinându-se o evaluare corectă, al cărui scop este ajutorarea elevului. Prin mascarea ori ajutorarea elevului, rezultatele devin distorsionate, iar acest fapt, deşi ar putea ajuta elevul pe termen scurt (o notă bună în catalog) pe termen lung ar avea efecte negative. (revin la ideea formei fără fond)
Întrebările trebuie gândite de profesor în aşa fel în cât să necesite răspunsuri scurte, concrete, fără a se putea devia de la subiect, lăsând totuşi liberă creativitatea şi imaginaţia copilului, iar cel mai important, să reuşească să respecte obiectivele impuse de lecţie şi să le introducă cu măiestrie în întrebările folosite la evaluarea copilului.
De asemenea, evaluarea nu trebuie să fie prea încărcată, este de evitat să se folosească prea mulţi itemi, tocmai din considerentul că aceste evaluări sunt scurte, dar la obiect şi cel mai important se dau la intervale relativ scurte de timp.
Notele obţinute pot sau nu pot fi trecute în catalog. Dacă un elev sau mai mulţi au obţinut rezultate bune, notele acestora pot fi trecute într-un caiet(contând ca bonus în ulterioarele activităţi) ori chiar în catalog. Însă, dacă alţi elevi au obţinu rezultate mai puţin bune, este foarte important ca profesorul să nu emită judecăţi de valoare faţă de aceştia ori să recurgă la comparaţia cu ceilalţi colegi sau chiar la umilirea în public.
Utilizarea acestei tactici, de a recompensa elevii cu rezultate bune îi poate stimula şi motiva atât pe aceştia, cât şi pe ceilalţi, sprininindu-se astfel procesul învâţării. De asemena profesorul poate utiliza şi alte tehnici de motivare a clasei, organizând excursii, activităţi extraşcolare ori ieşiri în grup în momentul în care se va ajunge la un anumit nivel de performantă (desigur, scopul sau nivelul fixat trebuie să fie suficient de înalt, dar în acord cu realitatea şi posibilităţile clasei).
Pentru a stimula clasa şi a îi învăţa pe copii să se autoevalueze în mod corespunzător, conform cu realitatea dar şi cu propriile posibilităţi, profesorul îi poate implica în procesul corectării lucrărilor. Reuşind să înveţe să se autoevalueze, le va fi mai uşor ca pe viitor să obţină performanţe optime în anumite activităţi pentru că vor şti de ce şi câte sunt capabili, reuşind să evalueze sarcina corect şi să investească optimul de energie necesar soluţionării acesteia.
Evaluarea continuă sau formativă îndeplineşte mai multe funcţii:
- reglaj şi autoreglaj
- de diagnosticare
- de motivaţionare
Important este că vine în sprijinul elevului, reuşind să intervină la timp, prin corectarea greşelilor apărute pe parcurs şi formând un elev competent, ce are cunoştinţe solide, pe care ştie şi cum să le utilizeze.
vineri, 13 ianuarie 2012
Metode
Personalitatea - Lecţia I
Ca metode de predare a lecţiei introductive am ales metoda de comunicare oral-conversativă (Brain-storming) şi metoda de comunicare oral-expozitivă-prelegerea.
Consideram că la începutul unei lecţii elevii trebuie lăsaţi să-şi exprime părerile în ceea ce priveşte tema ce urmează a fi predată. Este de preferat ca această activitate să dureze undeva între 15-20 de minute, timp în care se vor face diverse conversaţii elev-elevi-profesor, pe baza unor întrebări deja stabilite dar şi nou apărute, spiritul de iniţiativă fiind încurajat. (O1, O4, O5, O6)
Este foarte important ca profesorul sau profesoara să fie atent şi receptiv la toate ideile elevilor şi să le noteze pe tablă, pentru a stârni interesul acestora dar şi implicarea lor în activitatea propriu-zisă. Este un mod eficient de a utiliza brain-stormingul, deoarece elevul va căpăta încredere în sine şi îşi va exprima toate părerile, opiniile, chiar dacă acestea nu se pliază în totalitate pe tema dezbătută, fiind un model activ participativ în care elevii sunt atraşi la discuţii colective, schimb de idei, păreri, informaţii, etc. Sarcina profesorului în această situaţie este de a explica elevilor ce înseamnă personalitatea, însă, aici intervine partea interactivă - explicaţia se va realiza în concordanţă cu cele notate pe tablă. Profesorul trebuie să aibă o bună capacitate de adaptare şi să reuşească să depăşească planul de lecţie (rigid) şi folosindu-şi aptitudinile şi creativitatea pentru a preda lecţia în funcţie de opiniile elevilor.
Cu alte cuvinte, această formă de predare solicită la maximum capacităţile creatoare şi nu numai a profesorului, putându-i ridica uneori dificultăţi sporite.
Cea de a doua parte a lecţiei se va desfaşura după metoda de comunicare orală-expozitivă şi anume prelegerea. (O2, O3)
Se va desfaşura în aproximativ 30-35 de minute, timp în care profesorul va preda lecţia propriu-zisă, ce cuprinde definiţia personalităţii, iar elevii vor lua notiţe.(ajutaţi de fişa de lecţie corespunzătoare părţii introductive) Scrierea lecţiei este de mare folos pentru aprofudarea şi reactualizarea informatiilor, sprijinind procesul învăţării (mai ales din clasă).
Personalitatea - Lecţia II
În introducere, profesorul va utiliza metoda de comunicare orală-expozitivă-explicaţia. Astfel, se prezintă informaţia în suport electronic (movie - maker) explicându-se conceptele şi informaţiile noi. Le sunt prezentate elevilor imagini în care sunt exemplificate noi laturi ale personalităţii şi se colaborează cu aceştia în încercarea găsirii unor noi exemple (O- 14). Profesorul trebuie să se încadreze în 15-20 de minute.
În cele 30-35 de minute rămase, profesorul se va ocupa cu dezvoltarea lecţiei. Elevii vor nota pe fişa de lecţie ceea ce se va preda. (O7, O8, O9, O10, O12, O13). Folosindu-se tehnica prezentării de imagini, profesorul va prezenta alte câteva imagini, ca nu au existat în expunerea de la începutul lecţiei, elevii trebuind să spună despre ce este vorba în acestea. De asemena, profesorul va desena la tablă modelul triunghiular al relaţiilor afective, model ce trebuie completat de elevi pe fişa2 (ei având schiţat deja câteva din elementele principale pe foaia primită).
De asemena, folosind metoda de explorare prin imagini vizuale, elevilor le vor fi prezentate două filmuleţe scurte, pentru o mai bună fixare şi înţelegere a informaţiilor.
Pentru fixarea cunostintelor, profesorul le va da elevilor două teme pentru acasă, ce pot fi realizate optim doar după o atentă citire a lecţiei, atât din manual cât şi din clasă.
Personalitatea - Lecţia III
Pentru prezentarea ultimei părţi a lecţiei se vor folosi ca şi metode, comunicarea (scrisă şi orală) şi metoda de acțiune reală (prin exerciţiu şi joc).
Lecţia va fi împărţită în două segmente. În prima parte, cu durata de 25 de minute, elevii vor primi fişa 3, pe care, împreuna cu profesorul o vor completa, pe baza filmelor vizionate şi a celor comunicate de profesor.
Ca metode de predare a lecţiei introductive am ales metoda de comunicare oral-conversativă (Brain-storming) şi metoda de comunicare oral-expozitivă-prelegerea.
Consideram că la începutul unei lecţii elevii trebuie lăsaţi să-şi exprime părerile în ceea ce priveşte tema ce urmează a fi predată. Este de preferat ca această activitate să dureze undeva între 15-20 de minute, timp în care se vor face diverse conversaţii elev-elevi-profesor, pe baza unor întrebări deja stabilite dar şi nou apărute, spiritul de iniţiativă fiind încurajat. (O1, O4, O5, O6)
Este foarte important ca profesorul sau profesoara să fie atent şi receptiv la toate ideile elevilor şi să le noteze pe tablă, pentru a stârni interesul acestora dar şi implicarea lor în activitatea propriu-zisă. Este un mod eficient de a utiliza brain-stormingul, deoarece elevul va căpăta încredere în sine şi îşi va exprima toate părerile, opiniile, chiar dacă acestea nu se pliază în totalitate pe tema dezbătută, fiind un model activ participativ în care elevii sunt atraşi la discuţii colective, schimb de idei, păreri, informaţii, etc. Sarcina profesorului în această situaţie este de a explica elevilor ce înseamnă personalitatea, însă, aici intervine partea interactivă - explicaţia se va realiza în concordanţă cu cele notate pe tablă. Profesorul trebuie să aibă o bună capacitate de adaptare şi să reuşească să depăşească planul de lecţie (rigid) şi folosindu-şi aptitudinile şi creativitatea pentru a preda lecţia în funcţie de opiniile elevilor.
Cu alte cuvinte, această formă de predare solicită la maximum capacităţile creatoare şi nu numai a profesorului, putându-i ridica uneori dificultăţi sporite.
Cea de a doua parte a lecţiei se va desfaşura după metoda de comunicare orală-expozitivă şi anume prelegerea. (O2, O3)
Se va desfaşura în aproximativ 30-35 de minute, timp în care profesorul va preda lecţia propriu-zisă, ce cuprinde definiţia personalităţii, iar elevii vor lua notiţe.(ajutaţi de fişa de lecţie corespunzătoare părţii introductive) Scrierea lecţiei este de mare folos pentru aprofudarea şi reactualizarea informatiilor, sprijinind procesul învăţării (mai ales din clasă).
Personalitatea - Lecţia II
În introducere, profesorul va utiliza metoda de comunicare orală-expozitivă-explicaţia. Astfel, se prezintă informaţia în suport electronic (movie - maker) explicându-se conceptele şi informaţiile noi. Le sunt prezentate elevilor imagini în care sunt exemplificate noi laturi ale personalităţii şi se colaborează cu aceştia în încercarea găsirii unor noi exemple (O- 14). Profesorul trebuie să se încadreze în 15-20 de minute.
În cele 30-35 de minute rămase, profesorul se va ocupa cu dezvoltarea lecţiei. Elevii vor nota pe fişa de lecţie ceea ce se va preda. (O7, O8, O9, O10, O12, O13). Folosindu-se tehnica prezentării de imagini, profesorul va prezenta alte câteva imagini, ca nu au existat în expunerea de la începutul lecţiei, elevii trebuind să spună despre ce este vorba în acestea. De asemena, profesorul va desena la tablă modelul triunghiular al relaţiilor afective, model ce trebuie completat de elevi pe fişa2 (ei având schiţat deja câteva din elementele principale pe foaia primită).
De asemena, folosind metoda de explorare prin imagini vizuale, elevilor le vor fi prezentate două filmuleţe scurte, pentru o mai bună fixare şi înţelegere a informaţiilor.
Pentru fixarea cunostintelor, profesorul le va da elevilor două teme pentru acasă, ce pot fi realizate optim doar după o atentă citire a lecţiei, atât din manual cât şi din clasă.
Personalitatea - Lecţia III
Pentru prezentarea ultimei părţi a lecţiei se vor folosi ca şi metode, comunicarea (scrisă şi orală) şi metoda de acțiune reală (prin exerciţiu şi joc).
Lecţia va fi împărţită în două segmente. În prima parte, cu durata de 25 de minute, elevii vor primi fişa 3, pe care, împreuna cu profesorul o vor completa, pe baza filmelor vizionate şi a celor comunicate de profesor.
În cea de a doua parte a lecţiei, ce va dura de asemena, 25 de minute, profesorul va exploata metoda de acţiune reală, încercând astfel să fixeze mai eficient informaţiile şi ideile necesare (O20 până la O23).
De asemenea, după ce lecţia a fost predată, profesorul va împărţi fiecărui elev o fişă ce conţine un test de personalitate. Fiecare elev va trebui să completeze acest test, iar la final interpretarea va fi făcută de către colegul de bancă (scbimb de foi). Fiecare elev îi va comunica celuilalt rezultatul obţinut şi ce anume consideră că semnifică acesta. La final, elevul sau elevii care cred că au făcut o interpretare bună, o vor expune în faţa clasei. Profesorul va interveni doar dacă este cazul, aducând completări ori făcând corecturi.
Obiective
Lecţia 1
Obiective cognitive
Asimilarea informaţiilor prezentate - O1- definirea personalităţii, O2- clasificarea componentelor personalităţii, O3- descrierea personalităţii cu toate elementele adiacente
Obiective funcţionale
Operaţionalizarea conceptelor şi utilizarea lor în contexte practice
O4- crearea de definiţii proprii
O5- crearea de propoziţii sau fraze proprii din care să reiasă anumite calităţi sau însuşiri ale personalităţii
O6- să găsească exemple potrivite contextului prezentat
Lecţia 2
Obiective cognitive
Asimilarea informaţiilor prezentate-
O7- enunţarea factorilor cheie în dezvoltarea personalităţii
O8- descrierea eredităţii
O9-descrierea mediului
O10-descrierea procesului de educaţie
O11- dezbatere pe tema filmelelor prezentate
O12- însuşirea conceptului de relaţii interpersonale
O13- enunţarea tipurilor de relaţii interpersonale
Obiective funcţionale
Operaţionalizarea conceptelor şi utilizarea lor în contexte practice
O14- să identifice tipuri de relaţii în imagini date
O15- să construiasă exemple şi păreri personale, cu privire la temele discutate
Lecţia 3
Obiective cognitive
Asimilarea informaţiilor prezentate-
O16- definirea conceptelor de Eu şi imagine de sine
O17- enumerarea tipurilor de Eu
O18- definirea autoprezentării şi autodezvăluirii
O19- descrierea şi definirea comportamentelor anti şi pro- sociale
Obiective funcţionale
Operaţionalizarea conceptelor şi utilizarea lor în contexte practice
O20- să dea exemple concludente pentru lecţie
O21- să identifice acele comportamente semnificative pentru propria persoană
O22- să îşi expună propria părere asupra celor prezentate
O23- să folosească informaţiile acumulate în probleme practice (teme pentru acasă)
Foaie de lucru III
Ultima fişă ce vine în suportul lecţiilor predate, corespunzătoare lecţiei trei. Scopul acesteia, ca şi a celor dinainte este de a sprijini procesul înăţări şi de a organiza materialul elevilor.
Personalitatea în contextul vieţii sociale - Lecţia 3
Imaginea de sine şi de altul - rolul lor în dinamica personalităţii
!!! Recapitulare lecţia II !!!
-mediu
-ereditate
-educaţie
-modelul triunghiular al relaţiilor afective
-discuţia temelor
A ) Definirea termenilor
-eul - nucleul integrativ, de coordonare şi autoreglare a personalităţii
-imaginea de sine - unificarea într-o totalitate a rezultatelor autocunoaşterii, a relaţionării cu alţii şi a trăirii evenimentelor autobiografice semnificative care au relevat calităţile şi defectele pe care le are fiecare cu privire la Eul fizic sau material, Eul spiritual şi cel social.
Eul îndeplinişte funcţii de integrare şi coordonare nu numai în planul relaţiilor cu ambianţa ci şi în raport cu sine, dezvoltându-se treptat, mai ales în primii ani de viaţă, fiind deosebit de important la copii de până în trei ani.
Imaginea de sine, sau conştiinţa de sine apare după vârsta de trei ani şi ne putem da seama de instalarea acesteia în momentul în care copilul se va putea recunoaşte în oglindă.
Vizionare de film
Dar, imaginea de sine, pe lângă faptul că înglobează informaţii despre noi înşine (corporalitate, trăsături fizice, voce, etc), cuprinde şi cunoştinţe despre valori, credinţe, motivaţii, aspiraţii, trăsături ale personalităţii noastre.
Ajungând să cuprindă toate aceste informaţii, în timp, realizăm că noi suntem diferiţi de ceilalţi, aici intervenind în ceea ce priveşte imaginea de sine, COMPARAŢIA SOCIALĂ.
!!! Ce credeţi că înseamnă comparaţia socială!!!
Ne putem forma o imagine de sine pozitivă dacă interacţionăm cu persoane care ne acceptă, ne valorifică, ne iubesc, desigur, cel mai important pas în formarea unei imagini de sine bune este reprezentat de părinţii iubitori, suportivi, alături de copilul lor.
!!!Credeţi că imaginea de sine este formată din mai multe laturi!!!
Da, aceasta cuprinde
-eul social
-eul spiritual
-eul fizic
!!! La ce credeţi că se referă fiecare dintre aceştia!!!
EUL SOCIAL - cuprinde acele calităţi care se vor dezvolta în contextul activităţilor şi interacţiunilor cu alţi oameni (locul ocupat în cadrul clasei, a găşti, etc) - daţi şi alte exemple
De asemenea, cuprinde totalitatea impresiilor pe care cineva şi le face despre cei din jur.
EUL SPIRITUAL - înglobează valorile, credinţele, dorinţele, aptitudinile, trăsăturile de caracter şi temperament a cuiva.
EUL FIZIC - se referă la particularităţi cum ar fi tipul somatic, relaţia dintre statură şi greutate, culoarea părului şi a ochilor, etc.
!!! Enumeraţi acele trăsături pe care le consideraţi dominante pentru eul vostru fizic !!!
B) Sinele şi stima de sine
Conceptul de sine începe să se formeze din preadolescenţă şi cuprinde ideile, judecăţile, evaluările, cu privire la propria persoană, bine organizate, pentru ca fiecare să se poată înţelege mai bine. Conceptul de sine, împreună cu imaginea de sine alcătuiesc latura cognitivă a reflectării propriului eu.
!!! Scrieţi pe fişa de lucru 10 începuturi de frază cu EU SUNT... completându-le aşa cum vă vine în minte. Grupaţi răspunsurile (acasă) după referirea lor la eul fizic, psihic, social. !!!
!!! Recapitulare lecţia II !!!
-mediu
-ereditate
-educaţie
-modelul triunghiular al relaţiilor afective
-discuţia temelor
A ) Definirea termenilor
-eul - nucleul integrativ, de coordonare şi autoreglare a personalităţii
-imaginea de sine - unificarea într-o totalitate a rezultatelor autocunoaşterii, a relaţionării cu alţii şi a trăirii evenimentelor autobiografice semnificative care au relevat calităţile şi defectele pe care le are fiecare cu privire la Eul fizic sau material, Eul spiritual şi cel social.
Eul îndeplinişte funcţii de integrare şi coordonare nu numai în planul relaţiilor cu ambianţa ci şi în raport cu sine, dezvoltându-se treptat, mai ales în primii ani de viaţă, fiind deosebit de important la copii de până în trei ani.
Imaginea de sine, sau conştiinţa de sine apare după vârsta de trei ani şi ne putem da seama de instalarea acesteia în momentul în care copilul se va putea recunoaşte în oglindă.
Vizionare de film
Dar, imaginea de sine, pe lângă faptul că înglobează informaţii despre noi înşine (corporalitate, trăsături fizice, voce, etc), cuprinde şi cunoştinţe despre valori, credinţe, motivaţii, aspiraţii, trăsături ale personalităţii noastre.
Ajungând să cuprindă toate aceste informaţii, în timp, realizăm că noi suntem diferiţi de ceilalţi, aici intervenind în ceea ce priveşte imaginea de sine, COMPARAŢIA SOCIALĂ.
!!! Ce credeţi că înseamnă comparaţia socială!!!
Ne putem forma o imagine de sine pozitivă dacă interacţionăm cu persoane care ne acceptă, ne valorifică, ne iubesc, desigur, cel mai important pas în formarea unei imagini de sine bune este reprezentat de părinţii iubitori, suportivi, alături de copilul lor.
!!!Credeţi că imaginea de sine este formată din mai multe laturi!!!
Da, aceasta cuprinde
-eul social
-eul spiritual
-eul fizic
!!! La ce credeţi că se referă fiecare dintre aceştia!!!
EUL SOCIAL - cuprinde acele calităţi care se vor dezvolta în contextul activităţilor şi interacţiunilor cu alţi oameni (locul ocupat în cadrul clasei, a găşti, etc) - daţi şi alte exemple
De asemenea, cuprinde totalitatea impresiilor pe care cineva şi le face despre cei din jur.
EUL SPIRITUAL - înglobează valorile, credinţele, dorinţele, aptitudinile, trăsăturile de caracter şi temperament a cuiva.
EUL FIZIC - se referă la particularităţi cum ar fi tipul somatic, relaţia dintre statură şi greutate, culoarea părului şi a ochilor, etc.
B) Sinele şi stima de sine
Conceptul de sine începe să se formeze din preadolescenţă şi cuprinde ideile, judecăţile, evaluările, cu privire la propria persoană, bine organizate, pentru ca fiecare să se poată înţelege mai bine. Conceptul de sine, împreună cu imaginea de sine alcătuiesc latura cognitivă a reflectării propriului eu.
!!! Scrieţi pe fişa de lucru 10 începuturi de frază cu EU SUNT... completându-le aşa cum vă vine în minte. Grupaţi răspunsurile (acasă) după referirea lor la eul fizic, psihic, social. !!!
STIMA DE SINE - atitudine pozitivă sau negativă a subiectului faţă de propria fiinţă şi modul de a se simţi capabil, important, valoros.
Stima de sine este o constată, relativ aceeaşi pe toată perioada vieţii. Este totuşi important de menţionat că se poate transforma în condiţii de viaţă dificile, după anumite evenimente şocante (traumatizante).
La fel de important este faptul că o persoană ce manifestă diferite polarităţii ale stimei de sine la intervale scurte de timp, suferă de anumite tulburări de personalitate şi are nevoie de ajutor.
Această imagine de sine, pentru a da randamente ridicate trebuie să îndeplinească anumite criterii
-să fie cât mai apropiată de realitatea obiectivă
-să fie foarte clar conturată
-să fie ridicată şi constantă
C) Autorprezentarea şi autodezvăluirea
!!!Ce credeţi că înseamnă aceşti doi termeni!!!
- AUTOPREZENTAREA - capacitatea individului de a se autosupraveghea, de a se adapta la cerinţele celor din jur, pentru a fi acceptat de ceilalţi.
Putem aşadar defini autoprezentarea ca maniera ori strategia pe care cineva o foloseşte pentru a dezvolta la ceilalţi impresii pozitive şi atitudini de acceptare şi preţuire faţă de sine.
Este important să precizăm că poate fi văzută şi ca un mod de a vinde o marfă, prin conceptul de autoprezentare falsă. Aceasta este folosită atunci când cineva prezintă calităţi inventate despre propria persoană, pentru a obţine anumite beneficii.
- AUTODEZVĂLUIREA - constă în comunicarea de către o persoană a unor informaţii mai mult sau mai puţin intime despre ea însăşi.
De fapt autodezvăluirea reprezintă ceea ce vrem noi să le spunem celorlalţi. Cât din ceea ce suntem noi îi lăsăm şi pe ceilalţi să afle. Iar aceasta depinde de multitudinea de informaţii pe care le comunicăm.
Atât autodezvăluirea cât şi autoprezentarea permit şi faciliteaza relaţiile interpersonale, favorizând adaptarea la mediul.
Dar cel mai important, îşî găsesc aplicabilitatea în personalitate, căci în funcţie de trăsăturile de personalitate acţionăm în vederea atingerii unor scopuri ori în interpretarea celui de lângă noi.
Un om introvertit, va avea un grad de autodezvăluire scăzut, o persoană cu o încredere de sine slabă, ce are nevoie de aprobarea celor din jur, va utiliza falsa autoprezentare.
!!! Mai daţi exemple !!!
D) EXERCIŢIU
PARTEA a II a
Atitudinile şi comportamentele pro şi anti sociale
Definirea atitudinilor - formaţiuni sau structuri psihice relativ stabile ce condiţionează şi determină opiniile şi comportamentele.
!!! Care credeţi că sunt atitudinile pro-sociale şi care credeţi că sunt atitudinile anti-sociale!!!
Atitudinile nu sunt înnăscute, ele se formează prin imitarea de modele şi prin experienţele individului cu obiectul social.
Comportamentul de ajutorare este un comportament pro-social.
- reprezintă acele acte comportamentale intenţionat făcute în folosul altor persoane, în afara serviciului si fără a se aştepta la anumite beneficii.
În funcţie de ceea ce ne motivează pentru a îi ajuta pe ceilalţi întălnim mai multe teorii.
1) T. sociologică - îi ajutăm pe ceilalţi deoarece ne supunem unor cerinţe ale societăţii (norma reciprocităţii care funcţionează pe principiul echităţii, te ajut ca să mă ajuţi şi norma responsabilităţii sociale - oferim ajutor pentru că am învătat să îi ajutăm pe cei care sunt dependenţi de noi)
2) T. biologice - genetic, se presupune că fiinţele umane au o predispoziţie în a îi ajuta pe ceilalţi
3) T. psihologice - tindem să îi ajutăm pe ceilalţi pentru a fi egali (a nu rămâne datori) şi pentru a obţine beneficii.
Factorii care influenţează comportamentul de ajutorare
a) factori situaţionali - mai ales situaţiile de urgenţă, dar şi prezenţa şi absenţa celor din jur. (cu cât sunt mai multe persoane în jur, cu atât vor interveni mai greu)
b) factori de personalitate
Comportamentul agresiv este unul anti-social
Agresivitatea - acele comportamente orientate distructiv, în vederea producerii unor daune (fizice, psihice, etc.)
Menţionăm că acest comportament agresiv poate fi orientat atât spre subiect cât şi în afara acestuia. Prin comportamentul orientat spre subiect, ne referim la autoagresiune.
AGRESIVITATEA - orice formă de conduită orientată cu intenţie către obiect, persoane sau către sine în vederea producerii unor prejudicii, răni, disturgeri sau daune.
Agresivitatea poate lua diferite forme - a adultului şi a adolescentului, cea feminină şi cea masculină, individuală şi colectivă.
!!! Daţi şi alte exemple !!!
CAUZELE AGRESIVITĂŢII
- agresivitatea este înnăscută - oamenii se nasc cu acest instinct, având valoare adaptativă.
- agresivitatea ca răspuns la frustrare - agresivitatea este determinată de condiţiile externe, ce nasc frustrări, ducând astfel la apariţia comportamentului agresiv.
- agresivitatea ca şi comportament social învăţat - potrivit acestei teorii comportamentul agresiv se învaţă prin mai multe modalităţi (direct, prin învăţare directă sau prin observaţie şi imitare)
Factorii ce influenţează agresivitatea
- condiţiile de mediu
- durerea
- alcoolul şi drogurile
- frustrarea
!!! Mai daţi şi alte exemple!!!
Film despre agresivitate-vizionare
TEMĂ - MODALITĂŢI DE PREVENIRE SAU REDUCERE A AGRESIVITĂŢII (numiţi-le şi aduceţi argumente care să vă susţină opinia)
Atitudinile şi comportamentele pro şi anti sociale
Definirea atitudinilor - formaţiuni sau structuri psihice relativ stabile ce condiţionează şi determină opiniile şi comportamentele.
!!! Care credeţi că sunt atitudinile pro-sociale şi care credeţi că sunt atitudinile anti-sociale!!!
Atitudinile nu sunt înnăscute, ele se formează prin imitarea de modele şi prin experienţele individului cu obiectul social.
Comportamentul de ajutorare este un comportament pro-social.
- reprezintă acele acte comportamentale intenţionat făcute în folosul altor persoane, în afara serviciului si fără a se aştepta la anumite beneficii.
În funcţie de ceea ce ne motivează pentru a îi ajuta pe ceilalţi întălnim mai multe teorii.
1) T. sociologică - îi ajutăm pe ceilalţi deoarece ne supunem unor cerinţe ale societăţii (norma reciprocităţii care funcţionează pe principiul echităţii, te ajut ca să mă ajuţi şi norma responsabilităţii sociale - oferim ajutor pentru că am învătat să îi ajutăm pe cei care sunt dependenţi de noi)
2) T. biologice - genetic, se presupune că fiinţele umane au o predispoziţie în a îi ajuta pe ceilalţi
3) T. psihologice - tindem să îi ajutăm pe ceilalţi pentru a fi egali (a nu rămâne datori) şi pentru a obţine beneficii.
Factorii care influenţează comportamentul de ajutorare
a) factori situaţionali - mai ales situaţiile de urgenţă, dar şi prezenţa şi absenţa celor din jur. (cu cât sunt mai multe persoane în jur, cu atât vor interveni mai greu)
b) factori de personalitate
Comportamentul agresiv este unul anti-social
Agresivitatea - acele comportamente orientate distructiv, în vederea producerii unor daune (fizice, psihice, etc.)
Menţionăm că acest comportament agresiv poate fi orientat atât spre subiect cât şi în afara acestuia. Prin comportamentul orientat spre subiect, ne referim la autoagresiune.
AGRESIVITATEA - orice formă de conduită orientată cu intenţie către obiect, persoane sau către sine în vederea producerii unor prejudicii, răni, disturgeri sau daune.
Agresivitatea poate lua diferite forme - a adultului şi a adolescentului, cea feminină şi cea masculină, individuală şi colectivă.
!!! Daţi şi alte exemple !!!
CAUZELE AGRESIVITĂŢII
- agresivitatea este înnăscută - oamenii se nasc cu acest instinct, având valoare adaptativă.
- agresivitatea ca răspuns la frustrare - agresivitatea este determinată de condiţiile externe, ce nasc frustrări, ducând astfel la apariţia comportamentului agresiv.
- agresivitatea ca şi comportament social învăţat - potrivit acestei teorii comportamentul agresiv se învaţă prin mai multe modalităţi (direct, prin învăţare directă sau prin observaţie şi imitare)
Factorii ce influenţează agresivitatea
- condiţiile de mediu
- durerea
- alcoolul şi drogurile
- frustrarea
!!! Mai daţi şi alte exemple!!!
Film despre agresivitate-vizionare
TEMĂ - MODALITĂŢI DE PREVENIRE SAU REDUCERE A AGRESIVITĂŢII (numiţi-le şi aduceţi argumente care să vă susţină opinia)
joi, 12 ianuarie 2012
Fişă de lucru II
Ca şi în cazul primei fişe de lucru, şi aceasta vine în sprijinul elevului. Special concepută pentru a îi uşura din muncă şi pentru a îi oferi o mai bună perspectivă asupra punctelor principale ale lecţiei, este extrem de utilă în ceea ce priveşte buna organizare a informaţiilor prezentate, facilitând astfel procesul învăţării.
ANEXE
ANEXE
Personalitatea în contextul vieţii sociale - Lecţia 2
Pasul 1. Corectarea temei pentru acasă - fiecare elev va face schimb de fişe cu un coleg de clasă, tema fiind dezbătută şi corectată (aşa cum consideră fiecare). După această etapă, temele vor fi discutate de întreaga clasă cu profesorul.
Pasul 2. Lecţia propriu-zisă
Se reaminteşte elevilor faptul că personalitatea nu este ceva cu care te naşti, ci se dezvoltă pe parcurs, fiind mereu în schimbare, structurare şi rearanjare. Aceasta, în formarea ei, parcurge mai multe etape şi numeroase niveluri de organizare. Procesul acesta extrem de complex fiind determinat de mai mulţi factori.
!!! Care credeţi că sunt aceşti factori !!!
Dintre aceştia însă, cei mai importanţi sunt
-EREDITATEA
-MEDIUL
-EDUCAŢIA
EREDITATEA este definită ca proprietatea fiinţelor vii de a transmite urmaşilor caractere dobândite de-a lungul filogenezei, prin CODUL GENETIC.
!!! Care credeţi că sunt acele caracteristice transmise prin intermediul geneticii, definitorii pentru personalitate!!!
Caracteristici principale
-corporale
-particularităţi metabolice
-compoziţia sângelui
-specificul funcţional al sistemului hormonal
-caracteristici ale sistemului nervos
-particularităţi fizionomice
Subliniem faptul că ereditatea este un factor esenţial în dezvoltarea personalităţii, aceasta asigură premizele unei dezvoltări normale, fiind foarte importantă la vârstele timpurii !!! De ce credeţi că este importantă la vârstele mici!!! (deoarece atunci se dezvoltă sistemul nervos) dar şi în formarea anumitor componente ale personalităţii, cum ar fi temperamentul, aptitudinile speciale, inteligenţa.
Cu toate acestea, ereditatea singură, nu poate sprijini întreg procesul formării personalităţii. MEDIUL joacă şi el un rol hotărâtor.
MEDIUL reprezintă totalitatea influenţelor naturale şi sociale, directe şi indirecte, fizice şi spirituale, spontane şi organizate, care constituie ambientul în care se naşte, trăieşte şi se dezvoltă omul.
EXEMPLE - Tarzan - discuţie pe tema filmului
-credeţi că în acest caz ereditatea a mai contat
-mediul şi-a pus amprenta asupra personalităţii personajului
-credeţi că o dată schimbat mediul în care a crescut, reeducarea poate avea rezultate pozitive
-cum credeţi că ar fi indicat să se facă acest proces al reeducării
Prezentare de film - Itard şi Victor sau COPILUL SĂLBATIC DIN AVEYRON
În iarna anului 1800 a fost găsit un copil în jurul vârstei de 12 ani în pădurile din Franţa, copil sălbatic. Acesta a fost încredinţat lui Itard, scopul final fiind acela de a îl reeduca şi face din Victor un om normal. Desigur, deşi câteva progrese au fost înregistrate, copilul nu a putut fi reintegrat, experimentul lui Itard fiind considerat un eşec.
Studiu individual - întreg documentarul (facultativ)
Temă - documentaţi-vă (orice surse doriţi) şi prezentaţi, dacă veţi găsi, cazuri asemănătoare cu acesta şi rezultatele la care sa ajuns.
După cum poate că aţi observat, de-a lungul vieţii fiecare persoană interacţionează cu mai multe medii. Voi cu ce fel de medii aţi interacţionat până acum, dar părinţii voştrii, ei cu ce gen de medii credeţi că au interacţionat!
Dacă analizăm atent exemplele voastre, putem spune că fiecărei etape de vârstă i se potriveşte sau i se atribuie un anumit mediu. Însă şi de această dată, cele mai importante sunt acelea din copilărie. În funcţie de fiecare familie, copilul putându-se dezvolta într-un fel sau altul (timid, extrovertit, etc.)
EXEMPLUL etnografului Vellard, care a găsit în Peru o fetiţă de 2 ani, ce provenea dintr-un trib local. Acesta a luat fetiţa şi a dat-o spre adopţie unei familii de intelectuali, fata mergând la şcoală, studiin şi mai târziu ajungând etnograf.
!!!Ce reiese de aici!!! (faptul că un mediu stimulant, care îşi exercită de timpuriu influenţele poate asigura o dezvoltare foarte bună, DACĂ există premize ereditare NORMALE)
Importanţa mediului familial asupra dezvoltării copilului. Un mediu suportiv vs. un mediu mai puţin suportiv (sau chiar agresiv). Desigur, deosebit de important, pe lângă factorul familie, se află factorul grădiniţă, apoi şcoalî. Importanţi pentru că acolo îşi petrece copilul o mare parte a timpului, ceea ce vede influenţându-l.
Şi pentru că am adus în discuţie şcoala, cel de al treilea factor important în dezvoltarea personalităţii este EDUCAŢIA.
EDUCAŢIA reprezintă ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ, se desfăşoară sistematic, unitar şi organizat, pe durate lungi de timp, având conţinuturi diferite în raport cu cerinţele societăţii, utilizând metode şi strategii fundamentate ştiinţific şi fiind conduse de persoane competente.
Mulţ iautori îi acordă educaţiei rolul de factor hotarâtor în ceea ce priveşte dezvoltarea personalităţii, din mai multe considerente...
-asigură condiţii corespunzătoare de realizare a personalităţii
-dezvoltă capacităţi umane
-stimulează transformările personalităţii
-promovează valori şi norme ce ajută la formarea caracterului, a aspiraţiilor şi proiectelor de viaţă
Dacă ereditatea este însă o premiză, în ceea ce priveşte relatiile mediu - educaţie, fiinţa umană nu este pasivă, ci poate realiza mai multe tipuri de interacţiuni.
a) interacţiunea reactivă - în mediul familial, în funcţie de ce a reuşit să acumuleze, copilul va răpunde într-un anumit fel, specific, la anumite stimulări TEMĂ - veniţi cu exemple
b) interacţiunea evocativă - nivelul reacţiilor copilului, schimbându-se, antrenează răspunsuri diferenţiate de a celor din jur, atenţie şi stimulări progresive TEMĂ - veniţi cu exemple
Pasul 2. Lecţia propriu-zisă
Se reaminteşte elevilor faptul că personalitatea nu este ceva cu care te naşti, ci se dezvoltă pe parcurs, fiind mereu în schimbare, structurare şi rearanjare. Aceasta, în formarea ei, parcurge mai multe etape şi numeroase niveluri de organizare. Procesul acesta extrem de complex fiind determinat de mai mulţi factori.
!!! Care credeţi că sunt aceşti factori !!!
Dintre aceştia însă, cei mai importanţi sunt
-EREDITATEA
-MEDIUL
-EDUCAŢIA
EREDITATEA este definită ca proprietatea fiinţelor vii de a transmite urmaşilor caractere dobândite de-a lungul filogenezei, prin CODUL GENETIC.
!!! Care credeţi că sunt acele caracteristice transmise prin intermediul geneticii, definitorii pentru personalitate!!!
Caracteristici principale
-corporale
-particularităţi metabolice
-compoziţia sângelui
-specificul funcţional al sistemului hormonal
-caracteristici ale sistemului nervos
-particularităţi fizionomice
Subliniem faptul că ereditatea este un factor esenţial în dezvoltarea personalităţii, aceasta asigură premizele unei dezvoltări normale, fiind foarte importantă la vârstele timpurii !!! De ce credeţi că este importantă la vârstele mici!!! (deoarece atunci se dezvoltă sistemul nervos) dar şi în formarea anumitor componente ale personalităţii, cum ar fi temperamentul, aptitudinile speciale, inteligenţa.
Cu toate acestea, ereditatea singură, nu poate sprijini întreg procesul formării personalităţii. MEDIUL joacă şi el un rol hotărâtor.
MEDIUL reprezintă totalitatea influenţelor naturale şi sociale, directe şi indirecte, fizice şi spirituale, spontane şi organizate, care constituie ambientul în care se naşte, trăieşte şi se dezvoltă omul.
EXEMPLE - Tarzan - discuţie pe tema filmului
-credeţi că în acest caz ereditatea a mai contat
-mediul şi-a pus amprenta asupra personalităţii personajului
-credeţi că o dată schimbat mediul în care a crescut, reeducarea poate avea rezultate pozitive
-cum credeţi că ar fi indicat să se facă acest proces al reeducării
Prezentare de film - Itard şi Victor sau COPILUL SĂLBATIC DIN AVEYRON
În iarna anului 1800 a fost găsit un copil în jurul vârstei de 12 ani în pădurile din Franţa, copil sălbatic. Acesta a fost încredinţat lui Itard, scopul final fiind acela de a îl reeduca şi face din Victor un om normal. Desigur, deşi câteva progrese au fost înregistrate, copilul nu a putut fi reintegrat, experimentul lui Itard fiind considerat un eşec.
Studiu individual - întreg documentarul (facultativ)
Temă - documentaţi-vă (orice surse doriţi) şi prezentaţi, dacă veţi găsi, cazuri asemănătoare cu acesta şi rezultatele la care sa ajuns.
După cum poate că aţi observat, de-a lungul vieţii fiecare persoană interacţionează cu mai multe medii. Voi cu ce fel de medii aţi interacţionat până acum, dar părinţii voştrii, ei cu ce gen de medii credeţi că au interacţionat!
Dacă analizăm atent exemplele voastre, putem spune că fiecărei etape de vârstă i se potriveşte sau i se atribuie un anumit mediu. Însă şi de această dată, cele mai importante sunt acelea din copilărie. În funcţie de fiecare familie, copilul putându-se dezvolta într-un fel sau altul (timid, extrovertit, etc.)
EXEMPLUL etnografului Vellard, care a găsit în Peru o fetiţă de 2 ani, ce provenea dintr-un trib local. Acesta a luat fetiţa şi a dat-o spre adopţie unei familii de intelectuali, fata mergând la şcoală, studiin şi mai târziu ajungând etnograf.
!!!Ce reiese de aici!!! (faptul că un mediu stimulant, care îşi exercită de timpuriu influenţele poate asigura o dezvoltare foarte bună, DACĂ există premize ereditare NORMALE)
Cei 7 ani de acasă - explicaţi sintagma, ce credeţi că vrea să evidenţieze (în contextul actual)
Importanţa mediului familial asupra dezvoltării copilului. Un mediu suportiv vs. un mediu mai puţin suportiv (sau chiar agresiv). Desigur, deosebit de important, pe lângă factorul familie, se află factorul grădiniţă, apoi şcoalî. Importanţi pentru că acolo îşi petrece copilul o mare parte a timpului, ceea ce vede influenţându-l.
Şi pentru că am adus în discuţie şcoala, cel de al treilea factor important în dezvoltarea personalităţii este EDUCAŢIA.
EDUCAŢIA reprezintă ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ, se desfăşoară sistematic, unitar şi organizat, pe durate lungi de timp, având conţinuturi diferite în raport cu cerinţele societăţii, utilizând metode şi strategii fundamentate ştiinţific şi fiind conduse de persoane competente.
Mulţ iautori îi acordă educaţiei rolul de factor hotarâtor în ceea ce priveşte dezvoltarea personalităţii, din mai multe considerente...
-asigură condiţii corespunzătoare de realizare a personalităţii
-dezvoltă capacităţi umane
-stimulează transformările personalităţii
-promovează valori şi norme ce ajută la formarea caracterului, a aspiraţiilor şi proiectelor de viaţă
Dacă ereditatea este însă o premiză, în ceea ce priveşte relatiile mediu - educaţie, fiinţa umană nu este pasivă, ci poate realiza mai multe tipuri de interacţiuni.
a) interacţiunea reactivă - în mediul familial, în funcţie de ce a reuşit să acumuleze, copilul va răpunde într-un anumit fel, specific, la anumite stimulări TEMĂ - veniţi cu exemple
b) interacţiunea evocativă - nivelul reacţiilor copilului, schimbându-se, antrenează răspunsuri diferenţiate de a celor din jur, atenţie şi stimulări progresive TEMĂ - veniţi cu exemple
c) interacţiunea proactivă - pe măsură ce copilul , adolescentul şi preadolescentul se dezvoltă, devin capabili să selecteze relaţiile şi influenţele ce se exercită asupra lor, construindu-şi un mediu propriu
PARTEA A II A
Relaţiile interpersonale şi rolul lor în dezvoltarea personalităţii
Scopul acestui exerciţiu este de a evidenţia importanţa relaţiilor sociale, căci, prin structura sa omul este o fiinţă socială.
RELAŢIILE INTERPERSONALE - legături psihologice, conştiente şi directe între oameni.
-caracter psiholohic - relevă faptul că în ceea ce priveşte relaţiile interpersonale, întreaga personalitate a omului participă, astfel trăirile persoanelor aflate în interacţiune putând fi orientate unele spre altele
-caracterul conştient - aceste legături pot fi întreprinse doar conştient, adică oamenii îşi dau seama de existenţa lor şi a celorlalţi şi interacţionează
-caracterul direct - necesitatea unui contact direct între persoanele aflate în interacţiune.
Din ce considerente credeţi că oamenii aleg să relaţioneze!
Din acest punct de vedere se nasc aracterul moral al relaţiilor interpersonale - prin creerea de legături, relaţii, contacte, oamenii aleg să facă bine, sau rău şi caracterul formativ al relaţiilor interpersonale, ce are ca rol formarea, educarea, fie prin procesul de comparaţie, fie prin procesul de învăţare, ori chiar amândouă, ducând astfel la o mai bună organizare şi structurare a propriei vieţi.
Un alt motiv pentru care oamenii aleg să comunice este acela că doresc să se autocunoască (prin intermediul celorlalţi, păreri, opinii, sugestii făcute de cei din jur) dae şi să comunice (nevoia de intercomunicare, ce este o nevoie de fundamentală, ce stă chiar la baza formării societăţii şi a grupurilor sociale).
Dar poate cea mai controversată nevoie ce stă la baza apariţiei relaţiilor interpersonale este aceea AFECTIV-SIMPATETICĂ, ce dă naştere relaţiilor afective.
Aceasta poate avea doi poli, de atragere sau de respingere, fiecare dând naştere unor reacţii în lanţ. (care credeţi că sunt aceste reacţii)
Reprezentând un real interes, Sternberg s-a ocupat cu clasarea acestor relaţii afective, împărţindu-le în trei categorii.
1) intimitate (apropierea dintre parteneri, sudura sufletească, înţelegere reciprocă)
2)angajarea (hotarărea de a rămâne implicat)
3)pasiunea (atracţia dintre parteneri)
Dezvoltându-si propriul model, Sternberg a stabilit trei tipuri de iubire (dragostea oarbă, dragostea simpatetică şi dragostea raţională).
Relaţiile interpersonale reprezintă punctul de plecare, consolidare, formare şi cristalizare a trăsăturilor de personalitate, care sunt relaţii interumane interiorizate. Din acest motiv relaţiile interumane constituie nu doar conţinutul personalităţii, ci şi esenţa ei. Personalitatea va fi oglinda şi expresia planului relaţional. De exemplu, un copil care trăieşte într-un mediu familial organizat, valorizat pozitiv, cu influenţe educaţionale, are toate şansele să îşi formeze o personalitate autentică, echilibrată.
Deoarece prin intermediul relaţiilor interpersonale EU şi TU devine NOI, este important să se accentueze şi să se promoveze formarea unor orieentări corecte, controlate, bazate pe încredere, pe echitate şi pe respectul libertăţii şi deminităţii umane.
TEMĂ Proximitatea, familiaritatea, contactul repetat, nevoia de afiliere, nevoia de intimitate, influenţează relaţiile dintre oameni. Analizaţi proppriile voastre relaţii afectiv-simpatetice şi arătaţi în ce măsură au fost influenţate.
PARTEA A II A
Relaţiile interpersonale şi rolul lor în dezvoltarea personalităţii
Imaginaţi-vă că aţi fi singuri pe lume, ori izolaţi pe o insulă pustie. V-aţi simţi....
Scopul acestui exerciţiu este de a evidenţia importanţa relaţiilor sociale, căci, prin structura sa omul este o fiinţă socială.
În viaţa de zi cu zi există nenumărate tipuri de relaţii sociale, de prietenie, de duşmănie, de iubire, de ură, etc.
Ce fel de relaţii credeţi că evocă următoarele imagini!
RELAŢIILE INTERPERSONALE - legături psihologice, conştiente şi directe între oameni.
-caracter psiholohic - relevă faptul că în ceea ce priveşte relaţiile interpersonale, întreaga personalitate a omului participă, astfel trăirile persoanelor aflate în interacţiune putând fi orientate unele spre altele
-caracterul conştient - aceste legături pot fi întreprinse doar conştient, adică oamenii îşi dau seama de existenţa lor şi a celorlalţi şi interacţionează
-caracterul direct - necesitatea unui contact direct între persoanele aflate în interacţiune.
Din ce considerente credeţi că oamenii aleg să relaţioneze!
Din acest punct de vedere se nasc aracterul moral al relaţiilor interpersonale - prin creerea de legături, relaţii, contacte, oamenii aleg să facă bine, sau rău şi caracterul formativ al relaţiilor interpersonale, ce are ca rol formarea, educarea, fie prin procesul de comparaţie, fie prin procesul de învăţare, ori chiar amândouă, ducând astfel la o mai bună organizare şi structurare a propriei vieţi.
Un alt motiv pentru care oamenii aleg să comunice este acela că doresc să se autocunoască (prin intermediul celorlalţi, păreri, opinii, sugestii făcute de cei din jur) dae şi să comunice (nevoia de intercomunicare, ce este o nevoie de fundamentală, ce stă chiar la baza formării societăţii şi a grupurilor sociale).
Dar poate cea mai controversată nevoie ce stă la baza apariţiei relaţiilor interpersonale este aceea AFECTIV-SIMPATETICĂ, ce dă naştere relaţiilor afective.
Aceasta poate avea doi poli, de atragere sau de respingere, fiecare dând naştere unor reacţii în lanţ. (care credeţi că sunt aceste reacţii)
Reprezentând un real interes, Sternberg s-a ocupat cu clasarea acestor relaţii afective, împărţindu-le în trei categorii.
1) intimitate (apropierea dintre parteneri, sudura sufletească, înţelegere reciprocă)
2)angajarea (hotarărea de a rămâne implicat)
3)pasiunea (atracţia dintre parteneri)
Dezvoltându-si propriul model, Sternberg a stabilit trei tipuri de iubire (dragostea oarbă, dragostea simpatetică şi dragostea raţională).
Relaţiile interpersonale reprezintă punctul de plecare, consolidare, formare şi cristalizare a trăsăturilor de personalitate, care sunt relaţii interumane interiorizate. Din acest motiv relaţiile interumane constituie nu doar conţinutul personalităţii, ci şi esenţa ei. Personalitatea va fi oglinda şi expresia planului relaţional. De exemplu, un copil care trăieşte într-un mediu familial organizat, valorizat pozitiv, cu influenţe educaţionale, are toate şansele să îşi formeze o personalitate autentică, echilibrată.
Deoarece prin intermediul relaţiilor interpersonale EU şi TU devine NOI, este important să se accentueze şi să se promoveze formarea unor orieentări corecte, controlate, bazate pe încredere, pe echitate şi pe respectul libertăţii şi deminităţii umane.
TEMĂ Proximitatea, familiaritatea, contactul repetat, nevoia de afiliere, nevoia de intimitate, influenţează relaţiile dintre oameni. Analizaţi proppriile voastre relaţii afectiv-simpatetice şi arătaţi în ce măsură au fost influenţate.
vineri, 6 ianuarie 2012
Fişă de lucru I
Primei lecţii îi corespunde, de asemenea, o fişă de lucru, special concepută pentru a uşura munca elevilor şi a le structura mai bine lecţia, pentru o învăţare mai eficientă acasă şi economisirea timpului.
Copii nu trebuie decât să completeze definiţiile cu ceea ce li se spune la ore acolo unde este cazul, exercitiile, atât cele orale, cât şi cele scrise sunt trecute pe foaie, pentru a le a avea în faţa ochilor, deci pentru a avea un mai bun control asupra acestora. Comunicarea elev-profesor este încurajata şi de asemenea, tema pentru acasă este trecută pe foaie, cu roşu, iar cerinţele sunt în concordanţă cu ceea ce s-a studiat la clasă, având ca scop o mai bună fixare a informaţiilor de la oră.
Fişa este aceasta:
Copii nu trebuie decât să completeze definiţiile cu ceea ce li se spune la ore acolo unde este cazul, exercitiile, atât cele orale, cât şi cele scrise sunt trecute pe foaie, pentru a le a avea în faţa ochilor, deci pentru a avea un mai bun control asupra acestora. Comunicarea elev-profesor este încurajata şi de asemenea, tema pentru acasă este trecută pe foaie, cu roşu, iar cerinţele sunt în concordanţă cu ceea ce s-a studiat la clasă, având ca scop o mai bună fixare a informaţiilor de la oră.
Fişa este aceasta:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)