luni, 16 ianuarie 2012

Bibliografie

Bibliografie

- Psihologia dezvoltării umane, Golu. F, Editura Universitară, Bucureşti
- Manual de Psihologie, clasa a X, Editura Polirom, Iaşi
- Psihologia Personalităţii - Eul şi Personalitatea, Zlate, M.
- Manual de Psihologie, clasa a X a, Aramis - 2005

Ca de final...

Nu am găsit un mod mai potrivit de a încheia acest proiect, decât prin a prezenta un documentar pe care îl găsim destul de interesant. Deşi este destul de lung, conţine informaţii nu neaparat utile, cât interesante pentru toate acele categorii umane interesate de procesul educaţiei.


Sperăm să aveţi cu toţii o vizionare cât mai plăcută!!!


Fişă de evaluare













Deşi am precizat câţiva itemi şi exerciţii pe care dorim să le aplicăm şi utilizăm la clasă în toate cele trei planuri de lecţie (pe fond roşu), considerăm necesar să prezentăm şi o fişă de evaluare scrisă.
Cu toate că exerciţiile orale sunt importante pentru o mai bună înţelegere, învăţare, structurare, etc. a noilor informaţii, o lucrare scrisă este imperios necesară pentru a putea stabili, ca şi profesori ce anume au reuşit să asimileze elvii, cum reuşesc să opereze cu noile concepte, dar şi dacă stilul nostru este eficient, potrivit pentru clasa ori lecţia aleasă.


Fişa de evaluare va fi împărţită în două categorii, prima parte va fi alcătuită din cinci itemi, iar cea de a doua va cuprinde un exerciţiu de tip eseu (scopul acestuia este de a vedea dacă elevii au înţeles cum trebuie anumite concepte prezentate şi dacă ştiu să opereze cu acestea).

Fişa de evaluare

Evaluarea

 
Metode de evaluare
Tipul/rile  de evaluare ales(e) : 
- evaluarea continuă
- evaluarea formativă



















Ne justificăm alegerea făcută prin simplul fapt că această formă de evaluare se află în concordanţă şi în oarecare interdependenţă cu tipul de paradigmă aleasă de noi, încă de la începutul proiectului (şi anume paradigma interpretativ-simbolică).
Acest tip de evaluare se aplică pe tot parcursul procesului de învăţare, în mod normal după parcurgerea unei lecţii, aflându-se în strânsă legătură cu obiectivele acesteia (a lecţiei).
Ceea ce se urmăreşte prin aplicarea acestui tip de evaluare este modul şi dacă elevii au reuşit să îşi însuşească obiectivele prospuse de un respectiv modul de învăţare. În funcţie de rezultate stabilindu-se dacă se va trece la următorul modul, ori dacă se vor întreprinde anumite acţiuni de reactualizare ori reexpunere a ideilor lecţiei.

Scopul acestei evaluări nu este acela de a speria ori înspăimânta elevul, ci de a oferi atât clasei, cât şi profesorului un feed-back. Acesta este necesar deoarece oferă informaţii preţioase cu privire la nivelul de însuşire a informaţiilor, dar şi a competenţelor/abilităţilor câştigate de către elevi.
În funcţie de rezultatele obţinute, profesorul poate decide să treacă la următoarea lecţie (în cazul rezultatelor pozitive ), sau poate decide să revină asupra anumitor puncte cheie din lecţie, ori în cazuri speciale, când rezultatele sunt cu mult sub aşteptări să organizeze anumite cursuri de pregătire, de preferabil dupa ore, în care să se recupereze materia.(ori să se încerce noi moduri de fixare a acesteia)

Deoarece acest tip de evaluare se aplică la intervale relativ scurte, reprezintă reale avantaje, mai ales pentru elevi. Unul dintre acestea şi probabil şi cel mai important este reprezentat de faptul că, în cazul în care rezultatele sunt slabe, profesorul poate interveni la timp pentru îndreptarea aşa ziselor greşeli, luând măsurile necesare şi potrivite pentru îndreptarea minusurilor, putând astfel preveni eşecul şcolar sau proasta clădire a temeliei educaţionale. Sau altfel spus, evitarea creeri formei fără fond în rândul elevilor.

Evaluarea se poate realiza prin diferite moduri:

- teste aplicate la sfărşitul lecţiei

- chestionare orală

Este însă esenţial ca toţi elevii să primească aceiaşi itemi şi să nu fie ajutaţi în timpul evaluării, deoarece este singurul mod în care se pot obţine rezultate reale, în conformitate cu realitatea. Prin acest mod obţinându-se o evaluare corectă, al cărui scop este ajutorarea elevului. Prin mascarea ori ajutorarea elevului, rezultatele devin distorsionate, iar acest fapt, deşi ar putea ajuta elevul pe termen scurt (o notă bună în catalog) pe termen lung ar avea efecte negative. (revin la ideea formei fără fond)
Întrebările trebuie gândite de profesor în aşa fel în cât să necesite răspunsuri scurte, concrete, fără a se putea devia de la subiect, lăsând totuşi liberă creativitatea şi imaginaţia copilului, iar cel mai important, să reuşească să respecte obiectivele impuse de lecţie şi să le introducă cu măiestrie în întrebările folosite la evaluarea copilului.
De asemenea, evaluarea nu trebuie să fie prea încărcată, este de evitat să se folosească prea mulţi  itemi, tocmai din considerentul că aceste evaluări sunt scurte, dar la obiect şi cel mai important se dau la intervale relativ scurte de timp.

Notele obţinute pot sau nu pot fi trecute în catalog. Dacă un elev sau mai mulţi au obţinut rezultate bune, notele acestora pot fi trecute într-un caiet(contând ca bonus în ulterioarele activităţi) ori chiar în catalog. Însă, dacă alţi elevi au obţinu rezultate mai puţin bune, este foarte important ca profesorul să nu emită judecăţi de valoare faţă de aceştia ori să recurgă la comparaţia cu ceilalţi colegi sau chiar la umilirea în public.
Utilizarea acestei tactici, de a recompensa elevii cu rezultate bune îi poate stimula şi motiva atât pe aceştia, cât şi pe ceilalţi, sprininindu-se astfel procesul învâţării. De asemena profesorul poate utiliza şi alte tehnici de motivare a clasei, organizând excursii, activităţi extraşcolare ori ieşiri în grup în momentul în care se va ajunge la un anumit nivel de performantă (desigur, scopul sau nivelul fixat trebuie să fie suficient de înalt, dar în acord cu realitatea şi posibilităţile clasei).
Pentru a stimula clasa şi a îi învăţa pe copii să se autoevalueze în mod corespunzător, conform cu realitatea dar şi cu propriile posibilităţi, profesorul îi poate implica în procesul corectării lucrărilor. Reuşind să înveţe să se autoevalueze, le va fi mai uşor ca pe viitor să obţină performanţe optime în anumite activităţi pentru că vor şti de ce şi câte sunt capabili, reuşind să evalueze sarcina corect şi să investească optimul de energie necesar soluţionării acesteia.

Evaluarea continuă sau formativă îndeplineşte mai multe funcţii:

- reglaj şi autoreglaj
- de diagnosticare
- de motivaţionare

Important este că vine în sprijinul elevului, reuşind să intervină la timp, prin corectarea greşelilor apărute pe parcurs şi formând un elev competent, ce are cunoştinţe solide, pe care ştie şi cum să le utilizeze.


vineri, 13 ianuarie 2012

Metode

Personalitatea - Lecţia I

 Ca  metode de predare a lecţiei introductive am ales metoda de comunicare oral-conversativă (Brain-storming) şi metoda de comunicare oral-expozitivă-prelegerea.

Consideram că la  începutul unei  lecţii elevii trebuie lăsaţi să-şi exprime părerile în ceea ce priveşte tema ce urmează a fi predată. Este de preferat ca această activitate să dureze undeva între 15-20 de minute, timp în care se vor face diverse conversaţii elev-elevi-profesor, pe baza unor întrebări deja stabilite dar şi nou apărute, spiritul de iniţiativă fiind încurajat. (O1, O4, O5, O6)
Este foarte important ca profesorul sau profesoara să fie atent şi receptiv la toate ideile elevilor şi să le noteze pe tablă, pentru a stârni interesul acestora dar şi implicarea lor în activitatea propriu-zisă. Este un mod eficient de a utiliza brain-stormingul, deoarece elevul va căpăta încredere în sine şi îşi va exprima toate părerile, opiniile, chiar dacă acestea nu se pliază în totalitate pe tema dezbătută, fiind  un model activ participativ în care elevii sunt atraşi la discuţii colective, schimb de idei, păreri, informaţii, etc. Sarcina profesorului în această situaţie este de a explica elevilor ce înseamnă personalitatea, însă, aici intervine partea interactivă - explicaţia se va realiza în concordanţă cu cele notate pe tablă. Profesorul trebuie să aibă o bună capacitate de adaptare şi să reuşească să depăşească planul de lecţie (rigid) şi folosindu-şi aptitudinile şi creativitatea pentru a preda lecţia în funcţie de opiniile elevilor.
Cu alte cuvinte, această formă de predare solicită la maximum capacităţile creatoare şi nu numai a profesorului, putându-i ridica uneori dificultăţi sporite.

Cea de a doua parte a lecţiei se va desfaşura după metoda de comunicare orală-expozitivă şi anume prelegerea. (O2, O3)

Se va desfaşura în aproximativ 30-35 de minute, timp în care profesorul va preda lecţia propriu-zisă, ce cuprinde definiţia personalităţii, iar elevii vor lua notiţe.(ajutaţi de fişa de lecţie corespunzătoare părţii introductive) Scrierea lecţiei este de mare folos  pentru aprofudarea şi reactualizarea informatiilor, sprijinind procesul învăţării (mai ales din clasă).


Personalitatea - Lecţia  II 

În introducere, profesorul va utiliza  metoda de comunicare orală-expozitivă-explicaţia. Astfel, se prezintă informaţia în suport electronic (movie - maker) explicându-se conceptele şi informaţiile noi. Le sunt prezentate elevilor imagini în care sunt exemplificate noi laturi ale personalităţii şi se colaborează cu aceştia în încercarea găsirii unor noi exemple (O- 14). Profesorul trebuie să se încadreze în 15-20 de minute.

În cele 30-35 de minute rămase, profesorul se va ocupa cu dezvoltarea lecţiei. Elevii vor nota pe fişa de lecţie ceea ce se va preda. (O7, O8, O9, O10, O12, O13). Folosindu-se tehnica prezentării de imagini, profesorul va prezenta alte câteva imagini, ca nu au existat în expunerea de la începutul lecţiei, elevii trebuind să spună despre ce este vorba în acestea. De asemena, profesorul va desena la tablă modelul triunghiular al relaţiilor afective, model ce trebuie completat de elevi pe fişa2 (ei având schiţat deja câteva din elementele principale pe foaia primită).
De asemena, folosind metoda de explorare prin imagini vizuale, elevilor le vor fi prezentate două filmuleţe scurte, pentru o mai bună fixare şi înţelegere a informaţiilor.
Pentru fixarea cunostintelor, profesorul le va da elevilor două teme pentru acasă, ce pot fi realizate optim doar după o atentă citire a lecţiei, atât din manual cât şi din clasă.


Personalitatea - Lecţia  III 

Pentru prezentarea ultimei părţi a lecţiei se vor folosi ca şi  metode, comunicarea (scrisă şi orală) şi metoda de acțiune reală (prin exerciţiu şi joc).

Lecţia va fi împărţită în două segmente. În prima parte, cu durata de 25 de minute, elevii vor primi fişa 3, pe care, împreuna cu profesorul o vor completa, pe baza filmelor vizionate şi a celor comunicate de profesor.


În cea de a doua parte a lecţiei, ce va dura de asemena, 25 de minute, profesorul va exploata metoda de acţiune reală, încercând astfel să fixeze mai eficient informaţiile şi ideile necesare (O20 până la O23).
De asemenea, după ce lecţia a fost predată, profesorul va împărţi fiecărui elev o fişă ce conţine un test de personalitate. Fiecare elev va trebui să completeze acest test, iar la final interpretarea va fi făcută de către colegul de bancă (scbimb de foi). Fiecare elev îi va comunica celuilalt rezultatul obţinut şi ce anume consideră că semnifică acesta. La final, elevul sau elevii care cred că au făcut o interpretare bună, o vor expune în faţa clasei. 
Profesorul va interveni doar dacă este cazul, aducând completări ori făcând corecturi.
 

Obiective

Lecţia 1 


Obiective cognitive

Asimilarea informaţiilor prezentate - O1- definirea personalităţii, O2- clasificarea componentelor personalităţii, O3- descrierea personalităţii cu toate elementele adiacente

Obiective funcţionale 

Operaţionalizarea conceptelor şi utilizarea lor în contexte practice 

O4- crearea de definiţii proprii
O5- crearea de propoziţii sau fraze proprii din care să reiasă anumite calităţi sau însuşiri ale personalităţii
O6- să găsească exemple potrivite contextului prezentat


Lecţia 2 


Obiective cognitive

Asimilarea informaţiilor prezentate- 

O7- enunţarea factorilor cheie în dezvoltarea personalităţii
O8- descrierea eredităţii
O9-descrierea mediului
O10-descrierea procesului de educaţie
O11- dezbatere pe tema filmelelor prezentate
O12- însuşirea conceptului de relaţii interpersonale
O13- enunţarea tipurilor de relaţii interpersonale


Obiective funcţionale 

Operaţionalizarea conceptelor şi utilizarea lor în contexte practice

O14- să identifice tipuri de relaţii în imagini date
O15- să construiasă exemple şi păreri personale, cu privire la temele discutate




Lecţia 3


Obiective cognitive

Asimilarea informaţiilor prezentate- 


O16- definirea conceptelor de Eu şi imagine de sine
O17- enumerarea tipurilor de Eu
O18- definirea autoprezentării şi autodezvăluirii
O19- descrierea şi definirea comportamentelor anti şi pro- sociale


Obiective funcţionale 

Operaţionalizarea conceptelor şi utilizarea lor în contexte practice

O20- să dea exemple concludente pentru lecţie
O21- să identifice acele comportamente semnificative pentru propria persoană
O22- să îşi expună propria părere asupra celor prezentate
O23- să folosească informaţiile acumulate în probleme practice (teme pentru acasă)





Foaie de lucru III


 Ultima fişă ce vine în suportul lecţiilor predate, corespunzătoare lecţiei trei. Scopul acesteia, ca şi a celor dinainte este de a sprijini procesul înăţări şi de a organiza materialul elevilor.