Personalitatea în contextul vieţii sociale - Lecţia 3

Imaginea de sine şi de altul - rolul lor în dinamica personalităţii

!!! Recapitulare lecţia II !!!
-mediu
-ereditate
-educaţie
-modelul triunghiular al relaţiilor afective
-discuţia temelor

 A ) Definirea termenilor

-eul - nucleul integrativ, de coordonare şi autoreglare a personalităţii
-imaginea de sine - unificarea într-o totalitate a rezultatelor autocunoaşterii, a relaţionării cu alţii şi a trăirii evenimentelor autobiografice semnificative care au relevat calităţile şi defectele pe care le are fiecare cu privire la Eul fizic sau material, Eul spiritual şi cel social.

Eul îndeplinişte funcţii de integrare şi coordonare nu numai în planul relaţiilor cu ambianţa ci şi în raport cu sine, dezvoltându-se treptat, mai ales în primii ani de viaţă, fiind deosebit de important la copii de până în trei ani.

Imaginea de sine, sau conştiinţa de sine apare după vârsta de trei ani şi ne putem da seama de instalarea acesteia în momentul în care copilul se va putea recunoaşte în oglindă.

Vizionare de film

Dar, imaginea de sine, pe lângă faptul că înglobează informaţii despre noi înşine (corporalitate, trăsături fizice, voce, etc), cuprinde şi cunoştinţe despre valori, credinţe, motivaţii, aspiraţii, trăsături ale personalităţii noastre.
Ajungând să cuprindă toate aceste informaţii, în timp, realizăm că noi suntem diferiţi de ceilalţi, aici intervenind în ceea ce priveşte imaginea de sine, COMPARAŢIA SOCIALĂ.

!!! Ce credeţi că înseamnă comparaţia socială!!!

Ne putem forma o imagine de sine pozitivă dacă interacţionăm cu persoane care ne acceptă, ne valorifică, ne iubesc, desigur, cel mai important pas în formarea unei imagini de sine bune este reprezentat de părinţii iubitori, suportivi, alături de copilul lor.

!!!Credeţi că imaginea de sine este formată din mai multe laturi!!!

Da, aceasta cuprinde

-eul social
-eul spiritual
-eul fizic

!!! La ce credeţi că se referă fiecare dintre aceştia!!!

EUL SOCIAL - cuprinde acele calităţi care se vor dezvolta în contextul activităţilor şi interacţiunilor cu alţi oameni (locul ocupat în cadrul clasei, a găşti, etc) - daţi şi alte exemple
De asemenea, cuprinde totalitatea impresiilor pe care cineva şi le face despre cei din jur.

EUL SPIRITUAL - înglobează valorile, credinţele, dorinţele, aptitudinile, trăsăturile de caracter şi temperament a cuiva.

EUL FIZIC - se referă la particularităţi cum ar fi tipul somatic, relaţia dintre statură şi greutate, culoarea părului şi a ochilor, etc.

!!! Enumeraţi acele trăsături pe care le consideraţi dominante pentru eul vostru fizic !!!

B)  Sinele şi stima de sine 

Conceptul de sine începe să se formeze din preadolescenţă şi cuprinde ideile, judecăţile, evaluările, cu privire la propria persoană, bine organizate, pentru ca fiecare să se poată înţelege mai bine. Conceptul de sine, împreună cu imaginea de sine alcătuiesc latura cognitivă a reflectării propriului eu.

!!! Scrieţi pe fişa de lucru 10 începuturi de frază cu EU SUNT... completându-le aşa cum vă vine în minte. Grupaţi răspunsurile (acasă) după referirea lor la eul fizic, psihic, social. !!! 

STIMA DE SINE - atitudine pozitivă sau negativă a subiectului faţă de propria fiinţă şi modul de a se simţi capabil, important, valoros.

Stima de sine este o constată, relativ aceeaşi pe toată perioada vieţii. Este totuşi important de menţionat că se poate transforma în condiţii de viaţă dificile, după anumite evenimente şocante (traumatizante). 

La fel de important este faptul că o persoană ce manifestă diferite polarităţii ale stimei de sine la intervale scurte de timp, suferă de anumite tulburări de personalitate şi are nevoie de ajutor.

Această imagine de sine, pentru a da randamente ridicate trebuie să îndeplinească anumite criterii 

-să fie cât mai apropiată de realitatea obiectivă

-să fie foarte clar conturată

-să fie ridicată şi constantă

C) Autorprezentarea şi autodezvăluirea

!!!Ce credeţi că înseamnă aceşti doi termeni!!!

- AUTOPREZENTAREA - capacitatea individului de a se autosupraveghea, de a se adapta la cerinţele celor din jur, pentru a fi acceptat de ceilalţi.

Putem aşadar defini  autoprezentarea ca maniera ori strategia pe care cineva o foloseşte pentru a dezvolta la ceilalţi impresii pozitive şi atitudini de acceptare şi preţuire faţă de sine.

Este important să precizăm că poate fi văzută şi ca un mod de a vinde o marfă, prin conceptul de autoprezentare falsă. Aceasta este folosită atunci când cineva prezintă calităţi inventate despre propria persoană, pentru a obţine anumite beneficii.

- AUTODEZVĂLUIREA - constă în comunicarea de către o persoană a unor informaţii mai mult sau mai puţin intime despre ea însăşi.

De fapt autodezvăluirea reprezintă ceea ce vrem noi să le spunem celorlalţi. Cât din ceea ce suntem noi îi lăsăm şi pe ceilalţi să afle. Iar aceasta depinde de multitudinea de informaţii pe care le comunicăm.

Atât autodezvăluirea cât şi autoprezentarea permit şi faciliteaza relaţiile interpersonale, favorizând adaptarea la mediul.

Dar cel mai important, îşî găsesc aplicabilitatea în personalitate, căci în funcţie de trăsăturile de personalitate acţionăm în vederea atingerii unor scopuri ori în interpretarea celui de lângă noi.

Un om introvertit, va avea un grad de autodezvăluire scăzut, o persoană cu o încredere de sine slabă, ce are nevoie de aprobarea celor din jur, va utiliza falsa autoprezentare. 

!!! Mai daţi exemple !!!

D) EXERCIŢIU

PARTEA a II a
Atitudinile şi comportamentele pro şi anti sociale

Definirea atitudinilor - formaţiuni sau structuri psihice relativ stabile ce condiţionează şi determină opiniile şi comportamentele.

!!! Care credeţi că sunt atitudinile pro-sociale şi care credeţi că sunt atitudinile anti-sociale!!! 

Atitudinile nu sunt înnăscute, ele se formează prin imitarea de modele şi prin experienţele individului cu obiectul social.


Comportamentul de ajutorare este un comportament pro-social. 

- reprezintă acele acte comportamentale intenţionat făcute în folosul altor persoane, în afara serviciului si fără a se aştepta la anumite beneficii.

În funcţie de ceea ce ne motivează pentru a îi ajuta pe ceilalţi întălnim mai multe teorii.


1) T. sociologică - îi ajutăm pe ceilalţi deoarece ne supunem unor cerinţe ale societăţii (norma reciprocităţii care funcţionează pe principiul echităţii, te ajut ca să mă ajuţi şi norma responsabilităţii sociale - oferim ajutor pentru că am învătat să îi ajutăm pe cei care sunt dependenţi de noi)

2) T. biologice - genetic, se presupune că fiinţele umane au o predispoziţie în a îi ajuta pe ceilalţi

3) T. psihologice - tindem să îi ajutăm pe ceilalţi pentru a fi egali (a nu rămâne datori) şi pentru a obţine beneficii.


Factorii care influenţează comportamentul de ajutorare 


a) factori situaţionali - mai ales situaţiile de urgenţă, dar şi prezenţa şi absenţa celor din jur. (cu cât sunt mai multe persoane în jur, cu atât vor interveni mai greu)


b) factori de personalitate




Comportamentul agresiv este unul anti-social

Agresivitatea - acele comportamente orientate distructiv, în vederea producerii unor daune (fizice, psihice, etc.)
Menţionăm că acest comportament agresiv poate fi orientat atât spre subiect cât şi în afara acestuia. Prin comportamentul orientat spre subiect, ne referim la autoagresiune.

AGRESIVITATEA - orice formă de conduită orientată cu intenţie către obiect, persoane sau către sine în vederea producerii unor prejudicii, răni, disturgeri sau daune.

Agresivitatea poate lua diferite forme -  a adultului şi a adolescentului, cea feminină şi cea masculină, individuală şi colectivă. 
!!! Daţi şi alte exemple !!!

CAUZELE AGRESIVITĂŢII  

- agresivitatea este înnăscută - oamenii se nasc cu acest instinct, având valoare adaptativă.

- agresivitatea ca răspuns la frustrare - agresivitatea este determinată de condiţiile externe, ce nasc frustrări, ducând astfel la apariţia comportamentului agresiv.

- agresivitatea ca şi comportament social învăţat - potrivit acestei teorii comportamentul agresiv se învaţă prin mai multe modalităţi (direct, prin învăţare directă sau prin observaţie şi imitare)

Factorii ce influenţează agresivitatea 

- condiţiile de mediu
- durerea 
- alcoolul şi drogurile
- frustrarea

!!! Mai daţi şi alte exemple!!! 


Film despre agresivitate-vizionare

TEMĂ - MODALITĂŢI DE PREVENIRE SAU REDUCERE A AGRESIVITĂŢII (numiţi-le şi aduceţi argumente care să vă susţină opinia)

Fişă de lucru II

Ca şi în cazul primei fişe de lucru, şi aceasta vine în sprijinul elevului. Special concepută pentru a îi uşura din muncă şi pentru a îi oferi o mai bună perspectivă asupra punctelor principale ale lecţiei, este extrem de utilă în ceea ce priveşte buna organizare a informaţiilor prezentate, facilitând astfel procesul învăţării.

ANEXE

Personalitatea în contextul vieţii sociale - Lecţia 2

Pasul 1. Corectarea temei pentru acasă - fiecare elev va face schimb de fişe cu un coleg de clasă, tema fiind dezbătută şi corectată (aşa cum consideră fiecare). După această etapă, temele vor fi discutate de întreaga clasă cu profesorul.

Pasul 2. Lecţia propriu-zisă

Se reaminteşte elevilor faptul că personalitatea nu este ceva cu care te naşti, ci se dezvoltă pe parcurs, fiind mereu în schimbare, structurare şi rearanjare. Aceasta, în formarea ei, parcurge mai multe etape şi numeroase niveluri de organizare. Procesul acesta extrem de complex fiind determinat de mai mulţi factori.

!!! Care credeţi că sunt aceşti factori !!!

Dintre aceştia însă, cei mai importanţi sunt
-EREDITATEA
-MEDIUL
-EDUCAŢIA

EREDITATEA este definită ca proprietatea fiinţelor vii de a transmite urmaşilor caractere dobândite de-a lungul filogenezei, prin CODUL GENETIC.

!!! Care credeţi că sunt acele caracteristice transmise prin intermediul geneticii, definitorii pentru personalitate!!!

Caracteristici principale
-corporale
-particularităţi metabolice
-compoziţia sângelui
-specificul funcţional al sistemului hormonal
-caracteristici ale sistemului nervos
-particularităţi fizionomice

Subliniem faptul că ereditatea este un factor esenţial în dezvoltarea personalităţii, aceasta asigură premizele unei dezvoltări normale, fiind foarte importantă la vârstele timpurii !!! De ce credeţi că este importantă la vârstele mici!!! (deoarece atunci se dezvoltă sistemul nervos) dar şi în formarea anumitor componente ale personalităţii, cum ar fi temperamentul, aptitudinile speciale, inteligenţa.

Cu toate acestea, ereditatea singură, nu poate sprijini întreg procesul formării personalităţii. MEDIUL joacă şi el un rol hotărâtor.

MEDIUL reprezintă totalitatea influenţelor naturale şi sociale, directe şi indirecte, fizice şi spirituale, spontane şi organizate, care constituie ambientul în care se naşte, trăieşte şi se dezvoltă omul.

EXEMPLE - Tarzan - discuţie pe tema filmului

-credeţi că în acest caz ereditatea a mai contat
-mediul şi-a pus amprenta asupra personalităţii personajului
-credeţi că o dată schimbat mediul în care a crescut, reeducarea poate avea rezultate pozitive
-cum credeţi că ar fi indicat să se facă acest proces al reeducării

Prezentare de film - Itard şi Victor sau COPILUL SĂLBATIC DIN AVEYRON

În iarna anului 1800 a fost găsit un copil în jurul vârstei de 12 ani în pădurile din Franţa, copil sălbatic. Acesta a fost încredinţat lui Itard, scopul final fiind acela de a îl reeduca şi face din Victor un om normal. Desigur, deşi câteva progrese au fost înregistrate, copilul nu a putut fi reintegrat, experimentul lui Itard fiind considerat un eşec.

Studiu individual - întreg documentarul (facultativ)

Temă - documentaţi-vă (orice surse doriţi) şi prezentaţi, dacă veţi găsi, cazuri asemănătoare cu acesta şi rezultatele la care sa ajuns.

După cum poate că aţi observat, de-a lungul vieţii fiecare persoană interacţionează cu mai multe medii. Voi cu ce fel de medii aţi interacţionat până acum, dar părinţii voştrii, ei cu ce gen de medii credeţi că au interacţionat!

Dacă analizăm atent exemplele voastre, putem spune că fiecărei etape de vârstă i se potriveşte sau i se atribuie un anumit mediu. Însă şi de această dată, cele mai importante sunt acelea din copilărie. În funcţie de fiecare familie, copilul putându-se dezvolta într-un fel sau altul (timid, extrovertit, etc.)

EXEMPLUL etnografului Vellard, care a găsit în Peru o fetiţă de 2 ani, ce provenea dintr-un trib local. Acesta a luat fetiţa şi a dat-o spre adopţie unei familii de intelectuali, fata mergând la şcoală, studiin şi mai târziu ajungând etnograf.

!!!Ce reiese de aici!!!  (faptul că un mediu stimulant, care îşi exercită de timpuriu influenţele poate asigura o dezvoltare foarte bună, DACĂ există premize ereditare NORMALE)

Cei 7 ani de acasă - explicaţi sintagma, ce credeţi că vrea să evidenţieze (în contextul actual)

Importanţa mediului familial asupra dezvoltării copilului. Un mediu suportiv vs. un mediu mai puţin suportiv (sau chiar agresiv). Desigur, deosebit de important, pe lângă factorul familie, se află factorul grădiniţă, apoi şcoalî. Importanţi pentru că acolo îşi petrece copilul o mare parte a timpului, ceea ce vede influenţându-l.

Şi pentru că am adus în discuţie şcoala, cel de al treilea factor important în dezvoltarea personalităţii este EDUCAŢIA. 

EDUCAŢIA reprezintă ansamblul de acţiuni şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ, se desfăşoară sistematic, unitar şi organizat, pe durate lungi de timp, având conţinuturi diferite în raport cu cerinţele societăţii, utilizând metode şi strategii fundamentate ştiinţific şi fiind conduse de persoane competente.

Mulţ iautori îi acordă educaţiei rolul de factor hotarâtor în ceea ce priveşte dezvoltarea personalităţii, din mai multe considerente...
-asigură condiţii corespunzătoare de realizare a personalităţii
-dezvoltă capacităţi umane
-stimulează transformările personalităţii
-promovează valori şi norme ce ajută la formarea caracterului, a aspiraţiilor şi proiectelor de  viaţă

Dacă ereditatea este însă o premiză, în ceea ce priveşte relatiile mediu - educaţie, fiinţa umană nu este pasivă, ci poate realiza mai multe tipuri de interacţiuni.

a) interacţiunea reactivă - în mediul familial, în funcţie de ce a reuşit să acumuleze, copilul va răpunde într-un anumit fel, specific, la anumite stimulări TEMĂ - veniţi cu exemple 

b) interacţiunea evocativă - nivelul reacţiilor copilului, schimbându-se, antrenează răspunsuri diferenţiate de a celor din jur, atenţie şi stimulări progresive TEMĂ -  veniţi cu exemple

c) interacţiunea proactivă - pe măsură ce copilul , adolescentul şi preadolescentul se dezvoltă, devin capabili să selecteze relaţiile şi influenţele ce se exercită asupra lor, construindu-şi un mediu propriu


PARTEA A II A 
Relaţiile interpersonale şi rolul lor în dezvoltarea personalităţii

Imaginaţi-vă că aţi fi singuri pe lume, ori izolaţi pe o insulă pustie. V-aţi simţi....

Scopul acestui exerciţiu este de a evidenţia importanţa relaţiilor sociale, căci, prin structura sa omul este o fiinţă socială.

În viaţa de zi cu zi există nenumărate tipuri de relaţii sociale, de prietenie, de duşmănie, de iubire, de ură, etc.

Ce fel de relaţii credeţi că evocă următoarele imagini! 

RELAŢIILE INTERPERSONALE - legături psihologice, conştiente şi directe între oameni.

-caracter psiholohic - relevă faptul că în ceea ce priveşte relaţiile interpersonale, întreaga personalitate a omului participă, astfel trăirile persoanelor aflate în interacţiune putând fi orientate unele spre altele

-caracterul conştient - aceste legături pot fi întreprinse doar conştient, adică oamenii îşi dau seama de existenţa lor şi a celorlalţi şi interacţionează

-caracterul direct - necesitatea unui contact direct între persoanele aflate în interacţiune.

Din ce considerente credeţi că oamenii aleg să relaţioneze!

Din acest punct de vedere se nasc aracterul moral al relaţiilor interpersonale - prin creerea de legături, relaţii, contacte, oamenii aleg să facă bine, sau rău şi caracterul formativ al relaţiilor interpersonale, ce are ca rol formarea, educarea, fie prin procesul de comparaţie, fie prin procesul de învăţare, ori chiar amândouă, ducând astfel la o mai bună organizare şi structurare a propriei vieţi.
Un alt motiv pentru care oamenii aleg să comunice este acela că doresc să se autocunoască (prin intermediul celorlalţi, păreri, opinii, sugestii făcute de cei din jur) dae şi să comunice (nevoia de intercomunicare, ce este o nevoie de fundamentală, ce stă chiar la baza formării societăţii şi a grupurilor sociale).
Dar poate cea mai controversată nevoie ce stă la baza apariţiei relaţiilor interpersonale este aceea AFECTIV-SIMPATETICĂ, ce dă naştere relaţiilor afective.
Aceasta poate avea doi poli, de atragere sau de respingere, fiecare dând naştere unor reacţii în lanţ. (care credeţi că sunt aceste reacţii)

Reprezentând un real interes, Sternberg s-a ocupat cu clasarea acestor relaţii afective, împărţindu-le în trei categorii.

1) intimitate (apropierea dintre parteneri, sudura sufletească, înţelegere reciprocă)
2)angajarea (hotarărea de a rămâne implicat)
3)pasiunea (atracţia dintre parteneri)

Dezvoltându-si propriul model, Sternberg a stabilit trei tipuri de iubire (dragostea oarbă, dragostea simpatetică şi dragostea raţională).

Relaţiile interpersonale reprezintă punctul de plecare, consolidare, formare şi cristalizare a trăsăturilor de personalitate, care sunt relaţii interumane interiorizate. Din acest motiv relaţiile interumane constituie nu doar conţinutul personalităţii, ci şi esenţa ei. Personalitatea va fi oglinda şi expresia planului relaţional.  De exemplu, un copil care trăieşte într-un mediu familial organizat, valorizat pozitiv, cu influenţe educaţionale, are toate şansele să îşi formeze o personalitate autentică, echilibrată.

Deoarece prin intermediul relaţiilor interpersonale  EU şi TU devine NOI, este important să se accentueze şi să se promoveze formarea unor orieentări corecte, controlate, bazate pe încredere, pe echitate şi pe respectul libertăţii şi deminităţii umane.

TEMĂ Proximitatea, familiaritatea, contactul repetat, nevoia de afiliere, nevoia de intimitate, influenţează relaţiile dintre oameni. Analizaţi proppriile voastre relaţii afectiv-simpatetice şi arătaţi în ce măsură au fost influenţate.

 

Fişă de lucru I

Primei lecţii îi corespunde, de asemenea, o fişă de lucru, special concepută pentru a uşura munca elevilor şi a le structura mai bine lecţia, pentru o învăţare mai eficientă acasă şi economisirea timpului.
Copii nu trebuie decât să completeze definiţiile cu ceea ce li se spune la ore acolo unde este cazul, exercitiile, atât cele orale, cât şi cele scrise sunt trecute pe foaie, pentru a le a avea în faţa ochilor, deci pentru a avea un mai bun control asupra acestora. Comunicarea elev-profesor este încurajata şi de asemenea, tema pentru acasă este trecută pe foaie, cu roşu, iar cerinţele sunt în concordanţă cu ceea ce s-a studiat la clasă, având ca scop o mai bună fixare a informaţiilor de la oră.

Fişa este aceasta:

Pasul 3. Personalitatea - introducere

I. Concepte de bază - definirea termenilor

!!! IMP: mic exerciţiu, încercaţi cu propriile voastre cuvinte să definiţi personalitatea !!!
Termenul de personalitate îşi are originea în cuvântul latin PERSONA, care înseamnă MASCĂ. Este vorba despre masca pe care o purtau actorii în teatrul antic şi care permitea spectatorilor să înţeleagă şi să prevadă comportamentului celui de pe scenă. La fel, personalitatea unui individ, percepută de cei din jur, le permite acestora să înţeleagă şi să prevadă acele acte ale individului şi să îi prevadă şi comportamentele viitoare. (Manual de Psihologie, Polirom-Iaşi, 2005)

În viziunea psihologului Gordon Allport, personalitatea este o organizare dinamicp în individ a acelor sisteme psiho-fiziologice care îi determină gândirea şi comportamentul.

În Dicţionarul de psihologie a lui Norbert Sillamy, personalitatea este definită ca elementul stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de altă persoană.

Observăm astfel, din multitudinea de definiţii, căci definirea personalităţii nu se opreşte doar la aceste trei exemple, cât de complex este termenul de personalitate, inclusiv întregile arii ce le cuprinde.

Este important de menţionat faptul că în comunicarea de zi cu zi, pe lângă termenul de personalitate, apar termeni precum individ, individualitate, persoană, personalitate, personaj.

!!! IMP: spuneţi, cu propriile cuvinte ce credeţi că înseamnă individul, individualitatea, personalitatea şi personajul, înainte de a trece la definirea exactă a acestora !!!

Pentru a putea utiliza corect fiecare termen în parte, fără să apară confuzii sau proaste înţelegeri, este necesar să stabilim cărui câmp îi aparţine fiecare termen. Orientându-ne pe sfera biologic-social, termenii mai sus enumeraţi se împart astfel (şi vă rog să notaţi pe foaia primită cărei sfere îi aparţin).

Individ şi individualitate - de ordin biologic
Persoană, personalitate şi personaj - de ordin social




Termenul de individ se referă la totalitatea elementelor şi însuşirilor fizice, biologice, psiho-fizice, înnăscute sau dobândite, care se integrează într-un sistem pe baza mecanismelor adaptării la mediu. Termenul se aplică tuturor organismelor vii, deci şi omului inclusiv. (Manual de Psihologie, Polirom- Iaşi, 2005).
Important de menţionat este faptul că totalitatea acestor deprinderi servesc atât omului, cât şi celorlalte organisme, la adaptarea la mediul înconjurător.


Individualitatea pe de altă parte, însemnă 1. Totalitatea particularităților specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta. 2. Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualité. (DEX, 1995)

  
Şi pentru a face o trecere treptată şi pentru a facilita înţelegerea, vom începe prin definirea unor termeni mai simpli, pentru a ajunge de la general la particular, astfel, personajul se defineşte ca fiind acel om cedeține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personalitate (3). 2. Fiecare dintre persoanele (1) care figurează într-o operă literară; erou într-o literatură, muzicală, cinematografică sau plastică. ♦ P. anal. Persoană care are un rol în anumite întâmplări.(DEX, 1998)  
 Noi înşine suntem actori! Nişte actori sociali, ce îndeplinim diferite roluri pe parcursul vieţii. Rolul de copil, de elev, de profesor, de părinte, etc. Pe parcursul unei zile, purtăm diferite măşti, voi, de exemplu, purtaţi masca de nepot, strănepot, poate, copil, elev, prieten, adaptându-vă în funcţie de rol şi schimbânndu-vă comportamentul. Trăim într-o societate activă, care ne cere să fim în fiecare zi mici actori! Important este ca la sfârşitul zilei, când ajungem în liniştea propriului cămin, să fim suficient de puternici să renunăm la toate măştile purtate şi să fim din nou, noi înşine.
 
 Prin persoană se înţelege a fi  individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice; ființă omenească, ins.  În persoană = a) loc. adj. și adv. însuși, personal, singur (fără intermediul cuiva); b) loc. adj. întruchipat, în carne și oase, personificat, ♦ (Înv.) Personaj (2). 2. (În sintagmele) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile. Persoană juridică (sau morală) = organizație care, având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi și cu obligații, deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei. 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de întărire), prin care se indică vorbitorul, interlocutorul și orice obiect, deosebit de vorbitor și de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai sus. (DEX, 1998)

Iar personalitatea le uneşte, modifică, îmbină şi transformă pe toate acestea, dănd naştere unui concept cu totul şi cu totul nou, ce defineşte în fapt, fiinţa umană, fiind important de reţinut faptul că nu există o definiţie universal valabilă a acesteia, fiecare psiholog înţelegând prin personalitatea altceva.

REŢINEŢI (şi notaţi)

Personalitatea îmbină trăsături generale, dar şi trăsături particulare. Ea nu poate fi redusă la ceea ce este general uman, dar nu poate fi judecată exclusiv prin prisma a ceea ce deosebeşte un individ de altul. Personalitatea este o punte de legătură între bio-psiho-socio-cultural.

Personalitatea nu este formată la naştere, nu putem afirma despre un nou-născut că are o personalitate, cel mult îl putem numi individ al speciei sale, ori personaj. Personalitatea însă începe de la naştere şi se continuă de-a lungul întregii vieţi, neavând un capăt, ci o dezvoltare continuă, influenţată fiind de mediu şi nu numai.

Înglobând atât de multe elemente, psihologii au dorit să ofere o privire de ansamblu mai potrivită asupra a ceea ce însemnă de fapt personalitatea, scoţând în prim-plan, ca factor decisiv în definirea acestui termen, TRĂSĂTURILE de personalitatea. 

Trăsăturile sunt acele caracteristici generale, relativ stabile şi de durată, care permit explicarea şi evaluarea comportamentului.

În viaţa de zi cu zi, fără să realizăm, îi caracterizăm pe cei din jurul nostru prin intermediul acestor trăsături, doar observând acea persoană în anumite situaţii, împrejurări, din relaţiile cu ceilalţi şi chiar aspectul fizic.

EX  Spunem despre un apropiat că este vesel dacă râde tot timpul şi este mereu bine-dispus, sau, spunem despre un altul că este morocănos dacă nu reacţionează la bancuri, este posomorât tot timpul şi stă încruntat.

EXERCIŢIU  Caracterizaţi cu ajutorul acestor trăsături două persoane apropiate vouă (minim 10 trăsături)

Aceste trăsături sunt determinante şi de o deosebită importanţă în definirea personalităţii. Cu toatea acestea, putem întâlni zeci de astfel de trăsături, fapt ce a determinat împărţirea acestora în mai multe categorii.

Astfel, psihologul Allport, considerând aceste trăsături ca foond organizate ierarhic, unele având o influenţă mai mare asupra comportamentului decât altele, le grupează în trei categorii.

De notat (completat) 

TRĂSĂTURI CARDINALE - domină şi controlează comportamentul

TRĂSĂTURI PRINCIPALE - acele trăsături ce pot fi uşor recunoscute la o persoană, fiindu-i caracteristice   (aproximativ 10-15) 

TRĂSĂTURI SECUNDARE - slab exprimate şi greu de identificat 

TEMĂ Pentru cele două persoane dragi a căror trăsături le-aţi identificat, stabiliţi în care categorie de trăsături se încadrează fiecare din aceasta şi explicaţi de ce. 

There and here...

Probabil că vă întrebaţi ce vreau să spun prin sintagma aceasta, THERE AND HERE. Ei bine, mă refer la modul în care se predă în străinătate şi la felul în care se predă aici, în dulcea noastră ţară.

http://www.vintagetooncast.com/v/viewvideo/29/ephemeral/a-is-for-atom  în acest clip este prezentată chimia, sub un alt aspect. Incitant, interesant, inedit. Cu siguranţă dacă mie mi-ar fi fost prezentată chimia aşa aş fi avut o cu totul altă părere despre această materie. Însă la noi în ţară se trece peste acest aspect şi se sare direct la îndesarea unor noţiuni, cât mai multe în capul elevilor. Ca să aveţi o imagine, un pitic (profesorul) cu un ciocan îndeasă in capul elevului întregul manual de chimie de clasa aVIIa. Şi dacă nu intră cum trebuie bate cu ciocanu fără nici o problemă. Cam aşa e în România. Iar profesorul uită că e important să îi spună copilului la ce foloseşte materia respectivă, în ce domenii de activitate e utilizată şi cât de importantă este sau nu pentru omenire. Dar piticul e pitic şi o ştie doar pe a lui...

După ce veţi viziona clipul, cu siguranţă modul de prezentare a unei materii, oarecaredin România, nu doar chimia, o să vi se pară cam fad (sau pentru a rămâne pe domeniul chimie, insipid, incolor şi inodor)!!!!
Eu una, cel puţin, cu părerea asta am rămas.

Ca o mica paranteza...

Am considerat ca ar fi indicat sa explicam de ce am ales ca subtitlu de blog cuvinte precum "psyche" si "personna".

Personna inseamna in greaca antica, "masca" si face referire la masca purtata de actori, atunci cand jucau o piesa. Astazi insa face referire la conceptul de personalitate, deoarece omul este suma a mai multe parti, un ansamblu de "masti" purtate in diferite contexte sociale. Deoarece tema aleasa de noi pentru acest proiect este chiar personalitatea, am considerat important sa alegem ca parte componenta a acestui blog conceptul prezentat si sa il si explicam. Interesant este faptul ca fiecare dintre noi porta o masca. Unii dintre noi au mai multe si poate ca mastile unor oameni se lipesc atat de bine, incat acestia nu mai stiu cine sunt cu adevarat. Omul se adapteaza, joaca un rol si poarta o masca; masca victimei, a celui ce cauta aprobare, a cuceritorului, etc.. Toti jucam pe scena asta mare numita viata la un moment dat un rol sau mai multe, toti purtam masti, important este sa nu uitam cine suntem cu adevarat. Asemenea actorilor de demult, nu trebuie sa uitam sa ne dam jos masca dupa ce cortina s-a lasat.





Al doilea termen, "psyche" face referire la frumoasa mitologiei grecesti, dar nu trebuie sa uitam ca acest cuvant inseamna suflet si face directa trimitere la termenul corespondent din psihologie. Tradus, din greaca, inseamna "viata", cu urmatorii termeni derivati: spirit, fantoma si sine (suflet).
In mitologia greaca termenul facea referire la Psyche, tanara frumoasa de care s-a indragostit Eros si care a trecut prin nenumarate greutati pana sa ajunga sa isi traiasca iubirea alaturi de Cupidon (Eros). De aici si asocierea cu sufletul. ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Psyche ) 


In ceea ce priveste psihologia si alte domenii apropiate, intalnim termenul de "psyche" in lucrarile lui Galenus, Aristotel, Franz B., etc.. (http://en.wikipedia.org/wiki/Psyche_(psychology) )
De fapt psyche reprezinta omul si obstacolele pe care le intampina de-a lungul vietii, experientele sale, linistea copilariei, zbuciumul tineretii si impacarea cu ultima etapa a vietii.





 


Imaginea alaturata reprezinta sarutul care a adus-o pe Psyche la viata, un fel de Alba ca Zapada. De fapt consider ca reprezinta puterea dragostei sincere, adevarate, de a salva suflete.










Nu am raspuns inca la ce inseamna personalitatea, oricum nu acesta era scopul postarii de fata, insa ne-am facut o idee despre ce inseamna aceasta si de vechimea subiectului. Ceea ce inseamna ca omul, impreuna cu personalitatea sa, reprezinta un ansamblu complex, studiat inca din timpuri stravechi, subiect inepuizabil, ce ridica adevarate controverse si dezbateri. Mai ales creativitate, lucru dovedit si de multitudinea de fatete imbracate de aceasta in decursul anilor trecuti si cu siguranta si a celor ce vor urma. Pentru mult mai multe informatii cu privire la acest subiect, nu ezitati sa consultati atat internetul cat si bibliotecile. Veti gasi online o multime de poze foarte frumoase pe subiectul Psyche-Eros. Merita privite, caci arta vindeca sufletul!



Extra... un filmulet ce explica ceva mai bine cateva din ideile prezentate mai sus.