!!! IMP: mic exerciţiu, încercaţi cu propriile voastre cuvinte să definiţi personalitatea !!!
Termenul de personalitate îşi are originea în cuvântul latin PERSONA, care înseamnă MASCĂ. Este vorba despre masca pe care o purtau actorii în teatrul antic şi care permitea spectatorilor să înţeleagă şi să prevadă comportamentului celui de pe scenă. La fel, personalitatea unui individ, percepută de cei din jur, le permite acestora să înţeleagă şi să prevadă acele acte ale individului şi să îi prevadă şi comportamentele viitoare. (Manual de Psihologie, Polirom-Iaşi, 2005)
În viziunea psihologului Gordon Allport, personalitatea este o organizare dinamicp în individ a acelor sisteme psiho-fiziologice care îi determină gândirea şi comportamentul.
În Dicţionarul de psihologie a lui Norbert Sillamy, personalitatea este definită ca elementul stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de altă persoană.
Observăm astfel, din multitudinea de definiţii, căci definirea personalităţii nu se opreşte doar la aceste trei exemple, cât de complex este termenul de personalitate, inclusiv întregile arii ce le cuprinde.
Este important de menţionat faptul că în comunicarea de zi cu zi, pe lângă termenul de personalitate, apar termeni precum individ, individualitate, persoană, personalitate, personaj.
!!! IMP: spuneţi, cu propriile cuvinte ce credeţi că înseamnă individul, individualitatea, personalitatea şi personajul, înainte de a trece la definirea exactă a acestora !!!
Pentru a putea utiliza corect fiecare termen în parte, fără să apară confuzii sau proaste înţelegeri, este necesar să stabilim cărui câmp îi aparţine fiecare termen. Orientându-ne pe sfera biologic-social, termenii mai sus enumeraţi se împart astfel (şi vă rog să notaţi pe foaia primită cărei sfere îi aparţin).
Individ şi individualitate - de ordin biologic
Persoană, personalitate şi personaj - de ordin social
Termenul de individ se referă la totalitatea elementelor şi însuşirilor fizice, biologice, psiho-fizice, înnăscute sau dobândite, care se integrează într-un sistem pe baza mecanismelor adaptării la mediu. Termenul se aplică tuturor organismelor vii, deci şi omului inclusiv. (Manual de Psihologie, Polirom- Iaşi, 2005).
Important de menţionat este faptul că totalitatea acestor deprinderi servesc atât omului, cât şi celorlalte organisme, la adaptarea la mediul înconjurător.
Individualitatea pe de altă parte, însemnă 1. Totalitatea particularităților specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta. 2. Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualité. (DEX, 1995)
Şi pentru a face o trecere treptată şi pentru a facilita înţelegerea, vom începe prin definirea unor termeni mai simpli, pentru a ajunge de la general la particular, astfel, personajul se defineşte ca fiind acel om cedeține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personalitate (3). 2. Fiecare dintre persoanele (1) care figurează într-o operă literară; erou într-o literatură, muzicală, cinematografică sau plastică. ♦ P. anal. Persoană care are un rol în anumite întâmplări.(DEX, 1998)
Noi înşine suntem actori! Nişte actori sociali, ce îndeplinim diferite roluri pe parcursul vieţii. Rolul de copil, de elev, de profesor, de părinte, etc. Pe parcursul unei zile, purtăm diferite măşti, voi, de exemplu, purtaţi masca de nepot, strănepot, poate, copil, elev, prieten, adaptându-vă în funcţie de rol şi schimbânndu-vă comportamentul. Trăim într-o societate activă, care ne cere să fim în fiecare zi mici actori! Important este ca la sfârşitul zilei, când ajungem în liniştea propriului cămin, să fim suficient de puternici să renunăm la toate măştile purtate şi să fim din nou, noi înşine.
Prin persoană se înţelege a fi individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice; ființă omenească, ins. În persoană = a) loc. adj. și adv. însuși, personal, singur (fără intermediul cuiva); b) loc. adj. întruchipat, în carne și oase, personificat, ♦ (Înv.) Personaj (2). 2. (În sintagmele) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile. Persoană juridică (sau morală) = organizație care, având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi și cu obligații, deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei. 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de întărire), prin care se indică vorbitorul, interlocutorul și orice obiect, deosebit de vorbitor și de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai sus. (DEX, 1998)
Iar personalitatea le uneşte, modifică, îmbină şi transformă pe toate acestea, dănd naştere unui concept cu totul şi cu totul nou, ce defineşte în fapt, fiinţa umană, fiind important de reţinut faptul că nu există o definiţie universal valabilă a acesteia, fiecare psiholog înţelegând prin personalitatea altceva.
REŢINEŢI (şi notaţi)
Personalitatea îmbină trăsături generale, dar şi trăsături particulare. Ea nu poate fi redusă la ceea ce este general uman, dar nu poate fi judecată exclusiv prin prisma a ceea ce deosebeşte un individ de altul. Personalitatea este o punte de legătură între bio-psiho-socio-cultural.
Personalitatea nu este formată la naştere, nu putem afirma despre un nou-născut că are o personalitate, cel mult îl putem numi individ al speciei sale, ori personaj. Personalitatea însă începe de la naştere şi se continuă de-a lungul întregii vieţi, neavând un capăt, ci o dezvoltare continuă, influenţată fiind de mediu şi nu numai.
Înglobând atât de multe elemente, psihologii au dorit să ofere o privire de ansamblu mai potrivită asupra a ceea ce însemnă de fapt personalitatea, scoţând în prim-plan, ca factor decisiv în definirea acestui termen, TRĂSĂTURILE de personalitatea.
Trăsăturile sunt acele caracteristici generale, relativ stabile şi de durată, care permit explicarea şi evaluarea comportamentului.
În viaţa de zi cu zi, fără să realizăm, îi caracterizăm pe cei din jurul nostru prin intermediul acestor trăsături, doar observând acea persoană în anumite situaţii, împrejurări, din relaţiile cu ceilalţi şi chiar aspectul fizic.
EX Spunem despre un apropiat că este vesel dacă râde tot timpul şi este mereu bine-dispus, sau, spunem despre un altul că este morocănos dacă nu reacţionează la bancuri, este posomorât tot timpul şi stă încruntat.
EXERCIŢIU Caracterizaţi cu ajutorul acestor trăsături două persoane apropiate vouă (minim 10 trăsături)
Aceste trăsături sunt determinante şi de o deosebită importanţă în definirea personalităţii. Cu toatea acestea, putem întâlni zeci de astfel de trăsături, fapt ce a determinat împărţirea acestora în mai multe categorii.
Astfel, psihologul Allport, considerând aceste trăsături ca foond organizate ierarhic, unele având o influenţă mai mare asupra comportamentului decât altele, le grupează în trei categorii.
De notat (completat)
TRĂSĂTURI CARDINALE - domină şi controlează comportamentul
TRĂSĂTURI PRINCIPALE - acele trăsături ce pot fi uşor recunoscute la o persoană, fiindu-i caracteristice (aproximativ 10-15)
TRĂSĂTURI SECUNDARE - slab exprimate şi greu de identificat
TEMĂ Pentru cele două persoane dragi a căror trăsături le-aţi identificat, stabiliţi în care categorie de trăsături se încadrează fiecare din aceasta şi explicaţi de ce.
